Astăzi, 8 septembrie 2018 se împlinesc 145 de ani de la nașterea scriitorului francez Alfred Jarry, născut la 8 septembrie 1873 (ora 5, Laval, Mayenne, Franța), plecat mult prea devreme din această lume, la 1 noiembrie 1907 (ora 16.15) la Paris.
În ceea ce-l privește pe Alfred Jarry, părerile sunt împărțite mai ales că opera sa se înscrie în domeniul absurdului și al grotescului, fiind considerată totodată precursoare a suprarealismului.
El este creatorul patafizicii, definită ca ”ştiinţa soluţiilor imaginare, ce acordă simbolic liniamentelor proprietăţile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”, altfel spus, această prelungire a metafizicii studiază legile ce guvernează excepţiile de la legi. Important este felul cum a fost receptat Jarry care a început să scrie la vârsta de 15 ani și am continua cu o frază, esențială, despre universul acestui scriitor: ”Jarry reinventează o Antichitate care dă frâu liber imaginaţiei şi fantasmelor sale, printr-un limbaj poetic savuros şi erudit, demn de latina Imperiului Roman târziu. În ritmul unui dans din ce în ce mai lent, cititorul revine, ca printr-o vrajă, cu picioarele pe pământ.” – Paul Edwards.
André Gide îl caracteriza astfel pe creatorul patafizicii: ”…acest drăcuşor, livid de prea mult fard, deghizat în clovn şi jucând un personaj artificial construit şi neavând nimic omenesc…”.
Esențial în opera lui Jarry este umorul dus până la absurd, umorul ”care ţâşneşte continuu până la ultima suflare”, așa cum afirma Maurice Nadeau.
Alfred Jarry a scris poezie, proză și teatru, dar a fost și desenator și gravor. În 1888, Jarry se afla la Liceul din Rennes, actualul Liceu ”Émile Zola”, unde îl întâlnește pe profesorul de fizică M. Hébert, care în ochii elevilor săi reprezenta ”tot ce este mai grotesc în lume”. Profesorul devine personaj al literaturii școlare, printr-un text intitulat ”Les Polonais”, pe care Jarry l-a transformat în comedie, text ce reprezintă cea mai veche versiune a lui ”Ubu Roi”:
”În cursul anului şcolar 1888 – 89, doi tineri dintr-un liceu francez de provincie, frații Morin, compun, pentru plăcerea şi satisfacția colegilor, o farsă intitulată Les Polonais (Polonezii) care ia drept ţintă, fireşte, pe unul din profesorii lor: Le père Hébert. Colegul lor, Alfred Jarry […], o transformă și o aduce pe scenă cu titlul de Ubu Roi (Ubu Rege, 1891), pentru că protagonistul, le père Ubu, cucereşte tronul, ca pe urmă, la momentul oportun, s-o ia la fugă. În 189 6, farsa-revistă este amplificată de Jarry, care între timp devenise parizian şi îşi crease un umor personal și exploziv, bazat adesea pe invenții lingvistice ca la Rabelais; este pusă în scenă de Lugné-Poe la «Théâtre de l ‘Œuvre» în 1896, şi îngropată sub insultele generale. Succesul la public a fosr ratat din plin. Dar nu şi ecoul în lumea literaturii celei mai avansate (unde Jarry a devenitâ nu numai inițiatorul unui gen, dar şi al unui stimulent de revoltă) şi al avangărzii teatrale.” – Vito Pandolfi, ”De la Jarry la suprarealism”, în ”Istoria teatrului universal”, traducere și note de Lia Busuioceanu și Oana Busuioceanu, vol. IV. București, Editura Meridiane, 1971.
”Într-un anume fel, farsa enormă Ubu Roi reia motivul clasic al păcălitorului păcălit, care s-a bucurat în comedie de o largă circulaţie. Criminal şi impostor, regele Ubu se alienează în ţara sa de întreaga lume. Înfrânt de adversarii săi, nevoit să fugă, odiosul tiran este victima prostiei sale, salvându-se prin părăsirea ţării jefuite cu consoarta sa, întâlnită după multe peripeţii, şi cu care navighează optimist spre Franța. Aparent, superlativul de existenţă a lui Père Ubu se răstoarnă fundamental. Demn de reținut este însă faptul că Jarry a introdus prin Ubu un nou tip în literaratura universală, care stă alături de Don Juan, Don Quijote, Pantagruel, Candide şi alții. Rachilde, cunoscuta protectoare a lui Jarry, vede pe bună dreptate în Ubu un tiran-guignol, grandilocvent ca la Shakespeare, întreaga operă fiind caracterizată de aceasta va având ceva din simplitatea lui Aristofan, truculenţa lui Rabelais şi fantezia lui Shakespeare.” – Romul Munteanu, Prefață la vol. Alfred Jarry, ”Ubu”, ed. cit mai jos.
”Ubu Roi” a fost publicată la 25 aprilie 1896, în revista ”Le livre d’art” a lui Paul Fort și în același an la Éditions du Mercure de France. Premiera absolută a avut loc la 10 decembrie 1896. Titlul ar fi putut fi inspirat de tragedia lui Sofocle, ”Oedipe rege”. Jarry amestecă aici provocarea, absurdul, satira, parodia și umorul. El este, fără îndoială, și un precursor al teatrului absurdului.
Ciclul Ubu a continuat cu: ”Ubu cocu ou l’Archeopteryx” (”Ubu încornorat sau Arheopterixul”, 1897), ”Ubu enchaíné” (”Ubu înlănțuit”, 1899), ”Ubu sur la butte” (”Ubu pe colină”, 1906).
Alte scrieri: ”Les Jours et Les Nuits, roman d’un déserteur” (1897), ”L’Amour en Visites” (1897), ”L’Amour Absolu” (1899), ”Messaline” (1900), ”Le Surmâle” (1902), ”Gestes et Opinions du Docteur Faustroll, Pataphysicien” (publicată postum, 1911), ”La Dragonne” (publicată postum, 1943).
Întregul ciclu Ubu a fost tradus extraordinar de Romulus Vulpescu: Alfred Jarry, ”Ubu”, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969.
Citate din Alfred Jarry, click aici.
Vezi și: ”Regele Ubu” de Alfred Jarry, la Teatrul Național Radiofonic, articol de Domnica Țundrea, Revista Teatrală Radio, 14 decembrie 2013.
”Regele Ubu” de Alfred Jarry. Traducere de Romulus Vulpescu. Adaptarea şi regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valentin Uritescu, Dorina Lazăr, Răzvan Vasilescu, Ana Ciontea, Răzvan Ionescu, Paul Chiribuţă, Mircea Constantinescu, Ion Anghel, Boris Petrof. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1990
Copyright © Radio România
Fragment din”Ubu încornorat”de Alfred Jarry în recitalul ”Din teatrul lumii. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu”. Regia artistică: Vasile Manta. Mircea Constantinescu interpretează rolurile Ubu şi Conştiinţa lui Ubu. Acras – Silviu Biriș. Regia de montaj: Florina Istodor şi Mirela Anton. Regia de studio: Janina Dicu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth. Înregistrare din 2011
Copyright © Radio România
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă
Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar
