”Ansamblul minoic de la Knossos” de Rudy Roth

1004
Ansamblul minoic de la Knossos
Ansamblul minoic de la Knossos

jurnal de calatorie leviathan.ro logoPe valea râului Kairatos, la 5 kilometri sud-est de Heraklion (Iraklion) – capitala administrativă a insulei Creta, se află maiestuosul ansamblu arhitectonic de la Knossos, loc în care legendele grecești situează reședința miticului rege cretan Minos, dar și Labirintul construit, la porunca acestuia, de nu mai puțin legendarul Dedal. Dincolo însă de legendele care-i învăluie existența, complexul minoic de la Knossos reprezintă o dovadă palpabilă a faptului că, pe aceste meleaguri, a apărut și înflorit cea mai veche civilizație europeană, civilizație care, până la dispariția ei misterioasă, va fi unul dintre principalele centre de putere ale antichității timpurii din spațiul european.

Edificiile peste care soarele mediteranean își lungește astăzi răsăriturile au fost scoase la lumină grație săpăturilor arheologice începute în 1978 de un pasionat de artă grec, pe numele său Kalokairinos Minos, dar mai ales, excavărilor și restaurării sistematice coordonate de către Sir Arthur Evans, în perioada 1900–1931. Deși extrem de apreciat în epocă pentru meritul de a fi excavat Palatul de la Knossos într-un timp record de doar 5 ani, dar – mai ales – pentru a fi redat lumii întregi magnificul sit minoic din jurul acestuia, Arthur Evans este considerat la ora actuală un paria al comunității arheologice internaționale, datorită ritmului impus, care a produs distrugeri semnificative sitului, dar și datorită deciziei de a utiliza betonul modern în procesul de restaurare, fapt care a afectat iremediabil structura originală a ansamblului arhitectural din Knossos.

Ruinele și edificiile din actualul complex arhitectonic aparțin așa-numitei perioade a noului palat (cca. 1700–1380 î.Hr), în timpul căreia civilizația indigenă a reconstruit edificiile urbane de la Knossos, Phaistos și Malia, distruse în jurul anului 1750 î.Hr. de o catastrofă naturală de proporții. Luxul arhitectonic, multitudinea de sculpturi, fresce și decorațiuni, dimensiunea și eficiența sistemelor de canalizare, hidraulice sau de alimentare cu apă par să sugereze faptul că procesul de reconstrucție a avut loc într-o perioadă de climax politico-economic al civilizației insulare. În jurul anului 1380 î.Hr., monumentalul ansamblu minoic de la Knossos va fi însă parțial distrus și abandonat, aparent – potrivit experților – datorită exploziei vulcanice care a distrus insula Thira (astăzi Santorini), situată la 110 kilometri depărtare de țărmul cretan.

Ansamblul minoic de la Knossos

Dincolo de controversele academice care-l înconjoară, monumentalul Palat minoic de la Knossos uimește pe toți cei care ajung să pășească pe dalele sale de bazalt și travertin, nu doar prin dimensiunea sa impresionantă, ci mai ales prin luxul, planul arhitectural sau tehnicile de construcție folosite. Palatul conține peste 1300 de încăperi dispuse pe 2 până la 5 nivele, legate între ele printr-un sistem complex de coridoare și căi de acces și beneficiind de sisteme de ventilație sofisticate, capabile să mențină, potrivit experților, o temperatură interioară de aproximativ 21 de grade Celsius. Ceea ce sfidează însă stereotipurile și tabuurile societale ale modernității este însă faptul că toate încăperile având destinația de locuință erau dotate cu căzi de baie și toalete personale, racordate la sisteme de alimentare cu apă caldă și apă rece și la sisteme de evacuare și eliminare a apei menajere. Și asta în urmă cu 3700 de ani.

Un element arhitectural interesant care domină vizual edificiile de la Knossos este reprezentat de coloanele minoice. Complet diferite de cele din alte zone ale Eladei, acestea sunt subțiri la bază și mai groase înspre vârf și realizate exclusiv din lemn de chiparos vopsit în culoarea roșie. Aparent, această situație este tributară specificității materialului folosit, în sensul că arhitecții locali „montau” trunchiurile de chiparos cu vârful în jos, pentru a evita apariția unor mlădițe sau ramuri.

Cu toate că în zilele noastre, identitatea civilizației cretane este una a unei civilizații preponderent-războinice – fapt datorat aproape exclusiv perpetuării de către propaganda politico-literară ateniană a legendei Minotaurului (o creatură fantastică, jumătate om – jumătate taur, care trăia în adâncul Labirintului și căruia, anual, îi erau oferite jertfe umane provenite din rândul civilizațiilor înfrânte de armatele regelui Minos) – descoperirile arheologice de la Knossos relevă mai degrabă faptul că vechii insulari erau extrem de pașnici. Nu doar că temele militare sunt inexistente în frescele care decorează ansamblul de la Knossos (în realitate, copii ale celor inițiale, originalele aflându-se la muzeul din Heraklion), dar orașul în sine nu este prevăzut cu niciun fel de fortificații. Un aspect interesant, legat de perspectivele de gen ale civilizației minoice este faptul că, în toate desenele, bărbații apar înfățișați cu o piele stracojie, în timp ce femeile sunt portretizate ca având pielea albă.

În loc de încheiere, am să spun doar că ansamblul arhitectural de la Knossos este un veritabil simbol al amneziei selective a umanității, căreia i-au trebuit câteva milenii să redescopere ceea ce, pentru strămoșii nostri, era o stare de normalitate.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.