Calendarul islamic, cunoscut și sub denumirea de calendarul Hijri sau calendarul Hegirei, este cel mai important sistem cronologic utilizat la ora actuală în lume, după calendarele gregorian și iulian. El reprezintă calendarul oficial al religiei islamice și este folosit, în diferite forme, în numeroase state și comunități musulmane. În acest articol ne propunem să prezentăm originea, evoluția istorică și principalele caracteristici ale calendarului Hegirei, evidențiind rolul său religios, cultural și cronologic în lumea islamică.
Încă din Antichitatea orientală, numeroase civilizații utilizau sisteme calendaristice bazate pe împărțirea anului în douăsprezece luni. Printre acestea se numărau egiptenii, babilonienii și israeliții, fiecare dezvoltând propriile metode de măsurare și organizare a timpului. În mod similar, arabii din perioada preislamică împărțeau anul în douăsprezece luni, însă în Peninsula Arabică, la fel ca în alte regiuni orientale, coexistau mai multe sisteme calendaristice, inclusiv calendarul solar, calendarul lunar și calendarul luni-solar.
În vestul Arabiei, în regiunea Hejaz, unde se afla tribul Quraysh din Mecca, calendarul lunar era forma de calcul al timpului cea mai răspândită. Acesta se baza pe observarea fazelor lunii, începutul fiecărei luni fiind determinat de apariția semilunii sau a lunii noi. Spre deosebire de calendarul lunar, calendarul solar își fundamentează structura pe mișcarea aparentă a soarelui și pe succesiunea anotimpurilor. Principala diferență dintre cele două sisteme constă în durata și structura anului. În cadrul calendarului solar, lunile sunt fixe și rămân asociate acelorași anotimpuri, astfel încât luna iulie corespunde întotdeauna verii, iar luna decembrie iernii. În schimb, anul lunar este mai scurt decât anul solar cu aproximativ 11-12 zile, ceea ce determină deplasarea treptată a lunilor în raport cu anotimpurile. Ca urmare, lunile calendarului lunar parcurg întregul ciclu sezonier într-o perioadă de aproximativ treizeci și trei de ani. Fiecare dintre acestea poate avea 29 sau 30 de zile, în funcție de apariția semilunii. Cu toate acestea, arabii utilizau și un sistem luni-solar, care presupunea introducerea periodică a unei luni intercalare menite să corecteze diferența dintre anul lunar și anul solar. Prin intermediul acestui mecanism de intercalare, calendarul lunar era sincronizat cu ciclul anotimpurilor, evitând astfel deplasarea progresivă a lunilor în raport cu anul solar.
Structura anului în douăsprezece luni, utilizată de arabii preislamici și considerată de tradiția islamică drept o moștenire ce urcă până la profetul Avraam (Ibrahim), este recunoscută și consacrată de Coran. Textul sacru afirmă că numărul lunilor a fost stabilit de Dumnezeu și menționează existența a douăsprezece luni, dintre care patru sunt considerate sacre și inviolabile (vezi Sura 9:36). Asupra semnificației acestor luni vom reveni ulterior. Pentru moment, este important de subliniat faptul că, deși arabii dispuneau de o structură calendaristică bine definită la nivelul lunilor, nu exista un sistem unitar de numerotare a anilor. În perioada preislamică și în primele decenii ale islamului, anii erau identificați prin raportare la evenimente memorabile. Astfel, anul nașterii Profetului Muhammad (570 sau 571 d.Hr.) era cunoscut sub numele de Am al-Fil („Anul Elefantului”), deoarece a coincis cu expediția condusă de guvernatorul abisinian Abraha împotriva sanctuarului Kaaba din Mecca, episod la care face referire și Sura 105 din Coran. În mod similar, anul 619 d.Hr. este cunoscut în tradiția islamică drept Am al-Huzn („Anul Tristeții”), întrucât atunci au murit Khadijah, prima soție a Profetului, și Abu Talib, unchiul și protectorul său. Prin urmare, arabii preislamici și chiar prima generație de musulmani obișnuiau să consemneze trecerea timpului prin asocierea anilor cu evenimente importante, precum războaie, expediții militare, nașteri sau decese ale unor personalități marcante. Acest sistem era suficient pentru o societate tribală, însă s-a dovedit inadecvat odată cu extinderea rapidă a statului islamic. Necesitatea instituirii unui calendar unitar a devenit evidentă în timpul califatului lui Umar ibn al-Khattab (634–644 d.Hr.). Marile cuceriri islamice și organizarea administrativă și fiscală a teritoriilor nou integrate în cadrul statului au impus existența unui sistem cronologic precis, capabil să faciliteze gestionarea documentelor oficiale, a impozitelor și a corespondenței administrative. Deși lunile erau bine cunoscute și utilizate, lipsa unui reper comun pentru numerotarea anilor genera dificultăți în activitatea administrativă.
În acest context, califul Umar a convocat o adunare consultativă pentru a stabili un punct de plecare al noii ere islamice. În cadrul discuțiilor au fost luate în considerare diferite modele cronologice, inclusiv cele utilizate de Imperiul Bizantin și de Imperiul Sasanid. După mai multe dezbateri, s-a ajuns la consensul că evenimentul care urma să marcheze începutul erei islamice trebuia să fie Hegira (Hijra), adică emigrarea profetului Muhammad de la Mecca la Medina, petrecută în anul 622 d.Hr. Alegerea Hegirei în detrimentul altor momente importante din viața Profetului – precum nașterea sa, începutul revelației sau moartea sa – poate fi explicată prin semnificația excepțională a acestui eveniment. Hegira a reprezentat transformarea comunității musulmane într-o entitate politică și socială autonomă. Totodată, ea a marcat începutul constituirii primului stat islamic și, implicit, momentul fondator al civilizației și al ordinii politice islamice, deci a califatului. Din această perspectivă, Hegira a fost percepută drept reperul cronologic cel mai potrivit pentru inaugurarea unei noi ere.
Potrivit majorității surselor istorice, adoptarea oficială a calendarului Hegirei a avut loc în jurul anilor 638–639 d.Hr., corespunzători anilor 17–18 A.H. (Anno Hegirae – „Anul Hegirei”). De atunci, calendarul islamic – un calendar lunar – a devenit principalul sistem de datare al lumii musulmane, funcție pe care o îndeplinește, în special în domeniul religios, până în prezent.
Revenind la structura calendarului islamic, se cuvine să cităm versetul coranic ce legitimează împărțirea în douăsprezece luni: „Numărul lunilor, de la Dumnezeu, este de douăsprezece, așa cum este scris în Cartea lui Dumnezeu, din ziua când El a creat cerurile și pământul. Patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este legea cea dreaptă.” (Sura 9:36).
Cele douăsprezece luni ale calendarului musulman sunt:
- Muharram („Cea interizsă): este prima dintre cele patru luni sfinte de care vorbește Coranul. Aceste luni (al-ashhur al-hurum) erau recunoscute încă din perioada preislamică drept luni de pace și de încheiere a oricărui conflict când războiul și violența erau interzise. Islamul a reconfirmat sacralitatea acestor patru luni, iar Muharram este prima dintre acestea, denumirea sa făcând referire la interzicerea războiului. De asemenea, luna mai este numită ca Shahrullah („Luna lui Dumnezeu”) și este o perioadă în care se recomandă postul și împlinirea de fapte bune. Tot în această lună are loc, pe data de zece, marea sărbătoare Așura, o zi de post ce marchează numeroase evenimente din istoria profeților, dar și martiriul de la Karbala a imamului Husayn, în special pentru musulmanii șiiți.
- Safar („Cea părăsită”): deși era numită în perioada preislamică Safar al-khayr sau Safar al-muzaffar („Safar cea victorioasă, norocoasă”), era considerată o lună ghinionistă și era văzută ca prima lună în care raidurile tribale erau permise după cele trei luni sfinte consecutive (Dhul-Qa’dah, Dhul-Hijjah și Muharram). Denumirea sa face referire la faptul că locuințele războinilor arabi erau părăsite, iar aceștia organizau raiduri și jafuri.
- Rabi Al-Awwal („Prima primăvară”): tradițional, în era preislamică, era prima lună de primăvară și a sezonului ploios, după calendarul luni-solar. În cadrul calendarului lunar islamic, s-a păstrat doar denumirea, aceasta nemairespectând sincronizarea cu anotimpul. Este luna în care se spune că s-ar fi născut și ar fi murit Profetul Muhammad. În această perioadă, pe data de 12 Rabi Al-Awwal, are loc sărbătoarea Mawlid Al-Nabi („Nașterea Profetului”), una dintre cele mai importante zile comemorative din calendarul islamic.
- Rabbi Al-Thani („A doua primăvară”): a doua lună de primăvară.
- Jumada Al-Awwal („Prima uscăciune”): în vechime, prima lună a perioadei secetoase.
- Jumada Al-Thani („A doua uscăciune”): a doua lună secetoasă.
- Rajab („Cea respectată”): a doua lună sfântă sau inviolabilă a calendarului islamic, după Muharram, când războiul este din nou suspendat. Denumirea sa face referire la sacralitatea și importanța acestei luni. Tradițional, se consideră că prima noapte de vineri din Rajab este cea în care a fost conceput Profetul Muhammad, iar în nopatea de 27 Rajab ar fi avut loc miraculoasa sa călătorie de la Mecca la Ieruslaim și înălțarea în cele șapte ceruri (Al-Isra wa Al-Miraj).
- Sha’ban („Cea care separă”): tradițional, era percepută ca o lună „minoră” ce desparte două perioade extrem de importante (Rajab și Ramadan), dar luna Sha’ban a fost cinstită și apreciată de către Profetul Muhammad, recomandând respectarea câtorva zile de post specifice. De asemenea, la mijlocul lunii (15 Sha’ban) este marcată noaptea în care se spune că păcatele tuturor celor care cer iertare sunt șterse, iar faptele bune se înalță la Dumnezeu și sunt inventariate.
- Ramadan („Cea care arde”): cea mai populară lună a anului islamic. Luna revelării Coranului și a postului obligatoriu pentru musulmani. Imamul Al-Qurtubi (d. 1277), unul dintre marii exegeți musulmani medievali, explică denumirea lunii Ramadan prin raportare la termenul „ramad”, cu sensul de „ardere”, întrucât stomacul credinciosului „arde” de foame și de sete pe durata postului. De asemenea, este singura lună al carei nume este pomenit explicit în Coran (Sura 2:185).
- Shawwal („Cea care ridică”): în vechime era recunoscută ca luna de reproducere a cămilelor, dar odată cu islamul a devenit luna ce marchează finalul postului din Ramadan și sărbătoarea Eid Al-Fitr („Sărbătoarea Ruperii sau Dezlegării Postului) ori Ramazan Bayram.
- Dhul-Qa’dah („Cea a armistițiului”): a treia lună inviolabilă dintre cele patru în care războiul este interzis.
- Dhul-Hijjah („Cea a pelerinajului”): ultima lună a anului islamic și a patra dintre cele sfinte. Este luna marelui pelerinaj de la Mecca (Hajj) și a marii sărbători Eid Al-Adha sau Kurban Bayram („Sărbătoarea Sacrificiului”).
În lumina explicațiilor prezentate anterior, trebuie precizat că, începând cu data de 16 iunie 2026, a debutat anul 1448 A.H. (Anul Hegirei), conform calendarului islamic lunar. Acest sistem cronologic rămâne reperul principal pentru stabilirea sărbătorilor și a obligațiilor religioase în lumea musulmană. Totuși, alături de calendarul islamic lunar există și un calendar al Hegirei de natură solară, utilizat în principal în Iran și Afganistan. Acesta își are originile în calendarul Jalali, elaborat în secolul al XI-lea sub patronajul vizirilor și sultanilor selgiucizi și remarcabil prin acuratețea sa astronomică. Spre deosebire de calendarul islamic lunar, calendarul solar al Hegirei își fundamentează calculul pe ciclul solar, păstrând însă Hegira din anul 622 d.Hr. drept punct de plecare al erei. Potrivit acestui sistem, anul corespunzător perioadei actuale este 1405 S.H (Solar Hijri).
Încheiem această expunere precizând că în literatura de specialitate, o contribuție deosebit de importantă la studiul cronologiei islamice îi aparține turcologului român Mihail Guboglu (1911-1989). Acesta a publicat în anul 1955 un amplu studiu de corespondență între anii Hegirei și cei ai calendarului gregorian, înregistrând succesiunea anilor de la 1 A.H. până la 1420 A.H., respectiv intervalul cuprins între 622 d.Hr. și anul 2000. Totodată, cercetătorul a propus o formulă de conversie care facilitează transformarea anilor Hegirei în ani ai erei creștine, instrument deosebit de util pentru studiile istorice și pentru interpretarea documentelor provenite din spațiul islamic.
Bibliografie și lecturi recomandate:
Ahmed, Fadhl Noor Mohammed, 2000 Years Civil Hijri Comparative Calendar, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2012;
Ahmed, Shafi U., Islamic Calendar: A Global Blueprint, Oaktown Publications, 2007;
Guboglu, Mihail, Tabele sincronice. Datele Hegirei și datele erei noastre cu o introducere în cronologia musulmană, București, Direcțiunea Arhivelor Statului, 1955.
