La Editura Europress a apărut volumul Ficţiuni secunde, ediţia a II-a, revizuită, semnată de Mircea Băduţ. Cartea de faţă este o continuare a celor două cărţi apărute anterior tot la Editura Europress (Întoarcerea fratelui risipitor şi DonQuijotisme AntropoLexice), însă ea include doar proze ficţionale, nu şi eseistice, precum cele din celelalte volume. Mai mult, în cuprins au fost preluate şi câteva ”piese de rezistenţă” din volumele anterioare, printre care şi uimitoarele reinterpretări speculative de mituri şi legende populare (mitul biblic al întoarcerii fiului risipitor şi, respectiv, baladele româneşti Mănăstirea Argeşului şi Mioriţa). De menţionat e şi faptul că unele dintre prozele de aici au fost premiate la concursuri literare naţionale, iar unele au apărut anterior în antologii și reviste literare.
Melanjul de idei din cuprins (câteva piese având motive SF sau folosind pretexte ”sefiste”, altele încadrându-se ferm în literatura main-stream) şi amalgamul stilistic – inclusiv cu acele mise-en-prose de mituri şi legende, abordate aparent arhaic – creează premisele unei lecturi cel puţin interesante, pentru un public deschis.
”Mircea Băduț revine cu un alt volum «mix», care reușește să păstreze același ton «experimental» cu care ne-a obișnuit scriitorul. […] Dintre cele șase proze scurte, cel puțin trei merită o atenție sporită, autorul dovedind încă din start că este capabil să jongleze convingător cu temele alese (deloc facile, de altfel).”– Flavius Paraschiv, revista ”Expres cultural” nr. 10/2019.
”Un evident talent literar dublat de o putere mare de ficţionalizare ce l-ar poziţiona între adepţii secundarului, ai întoarcerilor spre trecut, spre excese ce duc către timpuri ale relaxării. Ba, îndrăznesc să spun, nici cei ce au scris despre primele două cărţi ale autorului, şi nu sunt puţini, nu au găsit, cred eu, o încadrare acceptabilă a acestui scriitor cu un stil special, cu vizibile tente filozofice, care, şi iar risc să afirm, pe la a şasea sau a şaptea carte, la un loc cu primele cinci, va putea constitui un sistem filozofic Mircea Băduţ. Va fi unul al concentrării pe secundar, şi pe care, preluat dintr-o teorie a lui Virgil Nemoianu, l-aş numi al lateralităţii. Fiindcă nu factura ştiinţifică a autorului sau talentul său literar, ambele evidente din texte, contează, cât atitudinea autorului faţă de fenomenele globale, ce îi umplu atât orizontul apropiat cât şi pe cel îndepărtat.
Hotărât să-l încadrez într-un concept al secundarului, vizibil la mai toţi marii scriitori, şi expus într-o teorie cu acelaşi nume de Virgil Nemoianu, să remarcăm că Mircea Băduţ rămâne cum am mai zis: un dilematic. […]
Constat că la Mircea Băduţ atât spaţiul cât şi timpul sunt concepte voit laxe, întinzându-se între minus infinit şi, dacă pot spune aşa, dincolo de plus infinit, permiţându-i să folosească orice element al vocabularului în orice punct dat de coordonatele celor două dimensiuni…” – Georgică Manole, Revista ”Luceafărul”, iulie 2019, Botoşani.
”O altă dimensiune a autorului este cea care ţine nemijlocit de ficţiune, atât cât poate ea să fie de pură, cotropită fiind şi dinspre partea IT, cât şi dinspre cea eseistică, în care reinterpretările îi dau ghes autorului spre direcţii numai de el bănuite, dar configurate cu har, ingeniozitate şi alte cele.[…] În Secundele… de acum, găsim şi mituri (biblice ori naţionale) reinterpretate cum nici cu gândul nu gândeşti, şi bucăţi de proză tinzând spre cea mai pură ficţiune.”– Eugenia Ţarălungă, revista ”Viaţa Românească” nr.4/2017.
”DonQuijotisme AntropoLexice. Fals tratat de antropologie, o carte de eseuri publicată de EuroPress în 2015 şi reeditată în 2017, este ceea ce promite titlul: discurs despre om în registru ludic, ficţionalizat, eroul – cetăţeanul societăţii globale infomatizate – fiind ţesut în cuvinte, cum spune Platon în Politicus: deopotrivă rol-model (paradeigma) şi naraţiune. Posedat de un sentiment acut al singurătăţii sale într-o societate străină de interogaţii existenţiale şi refractară oricărei ambiţii de transcendere a datelor imediate ale conştiinţei – cu excepţia, poate, a obsesivei multiplicări în inautentice selfie-uri –, protagonistul eseurilor sau povestirilor parabolice din acest volum se recunoaşte pe sine în postura unui Don Quijote, tot atât de rătăcit printre contemporanii superficiali precum eroul îndrăgostit de aventuri livreşti al lui Cervantes. […]” – Maria-Ana Tupan, revista ”Contemporanul”, nr. 5/2019.
Mircea Băduț (n. 15 noiembrie 1967, la Râmnicu-Vâlcea) este absolvent al Facultăţii de Electrotehnică, Universitatea din Craiova.
A scris unsprezece cărţi de informatică: Calculatorul în trei timpi (2017/2012/2007/2003/2001), AutoCAD-ul în trei timpi (2014/2011/2006/2004), GIS – sisteme informatice geografice (2007/2004), Sisteme geoinformatice pentru electroenergetică (2008), Sisteme geo-informatice pentru administraţie şi interne (2006), Informatica în management (2003), Bazele proiectării cu MicroStation (2001), Bazele proiectării cu Solid Edge (2003/2002), Informatica pentru manageri (1999), Calculatorul personal (1995), Bazele utilizării şi programării PC-urilor (1994).
A participat cu lucrări la câteva zeci de conferinţe/simpozioane tehnico-ştiinţifice din România şi din Europa.
A scris peste patru sute de articole tehnico-ştiinţifice pentru reviste din România (şi din Europa).
Traduce articole pentru revista ”Science in school”, publicaţie EIROforum (2011 – 2020).
Proze scurte SF&F în Almanahurile Anticipaţia (1997) şi Science-Fiction (2007, 2008) şi în revista ”Helion” (Timişoara).
Eseuri în publicaţia ”Dilema veche” (2007, 2013, 2015).
Debut cu volum de proză (ficţiuni şi eseuri): Ficţiuni Primare (2006). Coautor – alături de fiica sa – al cărţii Ficţiuni Familiare (2011), cuprinzând ficţiuni, eseuri şi poezii.
Autor al cărţilor: Întoarcerea fratelui risipitor (Editura Europress, 2014): micro-romanul omonim este o reinterpretare speculativ-gnoseologică a mitului biblic; DonQuijotisme AntropoLexice (Editura Europress, 2015/2017), cuprinzând eseuri cvasi-antropologice şi reinterpretări de legende româneşti; Ficţiuni secunde (Editura Europress, 2016), cuprinzând nuvele şi proză scurtă; Întoarcerea perenă (Editura Europress, 2018).
Premii şi distincţii primite pentru proză literară:
Premiul I la Festivalul-concurs de literatură ”Alexandru Macedonski”, ediția a VI-a, 2019, București; Premiul Asociaţiei ”Expresia Ideii” din Oneşti, Bacău, 2018; Premiul I la Festivalul-concurs de literatură ”Alexandru Macedonski”, ediția a IV-a, 2017, București; Premiul ”Ion D. Sîrbu” pentru eseu pe anul 2015, acordat de Fundația Culturală ”Ion D. Sîrbu” din Petroșani; Premiul I la secțiunea Eseu a Festivalului ”Vrancea literară – 2015”; Premiul 3 la concursurile de proză scurtă ”Helion 2013” şi ”Helion 2014” (Timișoara).
