La data de 6 iulie 1415, a fost ars pe rug reformatorul religios ceh Jan Hus, condamnat ca eretic. Ian Hus este erou național al poporului ceh și creator al limbii literare cehe.
Predicile reformatoare bisericești în strânsă legătură cu revendicări naționale cehe i-au făcut Lui Jan Hus mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane, cât și la Scaunul Papal. Astfel că, în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus este excomunicat de antipapa Ioan al XXIII-lea și nevoit să fugă din Praga. Jan Hus s-a refugiat (1412–1414) în Ziegenburg, în Boemia de sud și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada refugiului său, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă (De orthographia boemica), contribuind la traducerea Bibliei și a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila.
Atunci când antipapa Ioan al XXIII-lea a pornit o nouă cruciadă împotriva orașului Neapole și a promis iertarea păcatelor celor care participau la această cruciadă, Jan Hus a criticat această activitate, iar la Praga izbucnesc noi revolte. Jan Hus a străbătut Boemia ca predicator, mulți cehi alăturându-i-se. Hus revendica separarea bisericii cehe de biserica Regatului German (în Sf. Imperiu Romano-Catolic era și un rege german alături de împărat) și drepturi mai largi în folosirea limbii cehe. În 1413, Jan Hus a scris lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică), prin care și-a exprimat părerea sa despre ierarhia bisericească. Jan Hus a susținut că numai Iisus poate să fie călăuzitor și conducător în credință.
Jan Hus este adus la mânăstirea franciscană în 5 iunie 1415, unde va petrece ultimele sale săptămâni de viață. A fost dus la Refektorium, unde a fost interogat (5–8 iunie 1415). Jan Hus a avut ocazia să-și apere ideile și i s-a pretins numai retragerea și dezmințirea tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el a refuzat în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus a fost condamnat de Conciliul de la Konstanz drept eretic, cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale.
