”Banul e un gunoi?” de Lică Barbu

76
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaÎnainte de a trece să vă povestesc ce am de povestit, să ne lămurim mai întâi ce sunt banii. Ce întrebare şi la mine! Cine nu ştie ce sunt banii? Poate doar Pufuleţ, motanul meu, care sare ca ars când îi dau o bancnotă pe la botic. Că nu-i place, e clar, dar de ce sare ca ars? Iată o întrebare, serioasă de altfel, care m-a frământat toată viaţa. Pentru că nu înţelegeam şi pace de ce Pufuleţ e speriat de bani. Că doar nu miroseau a nimic ca să zici că. Motan fistichiu.

Să trecem la ale noastre, adică la banii cei de toate zilele, dar şi de toate nopţile.

Ce spune la carte? Că banii ar fi un mijloc de plată, de schimb cu ceva. Că fără bani economia nu ar exista. Banii înseamnă mai multe lucruri care servesc la plata bunurilor şi serviciilor. Economia socialistă spunea că banii sunt o marfă. Şi alte chestii, că dacă n-am avea bani, nu  ne-ar mai interesa atâtea definiţii. Bani să fie.

Când suntem copii, nu prea ne interesează banii şi nici nu ştim să-i folosim. Dar dacă am fi singuri pe lume, adio copilărie, pentru că atunci suntem preocupaţi să supravieţuim. Şi asta mă întristează. Cum adică ”adio copilărie”? Asta înseamnă că banii ne-ar fura copilăria.

Şi încet, încet, banii prind un alt contur al definiţiei pe care unii refuză să o enunţe. Cum să recunoască definiţii adevărate despre bani când lăcomia nu-i lasă? Poate de aceea au apărut şi banii în societatea umană. Ce? Mijloacele de plată la ceva nu se puteau face şi prin alte moduri? Nu ştiu cum, dar un economist ştie sigur.

Nu vedeţi şi voi cât de rău fac banii? Omoară păduri şi animale, aduc războaie, rătăcesc oamenii de familiile lor, distrug iubiri, poluează magia jocurilor copilăreşti, iar basmele devin inexistente.

Şi apoi, câte întâmplări grave nu au avut loc din cauza banilor?, că stau şi mă întreb în mintea mea de copil: Banul este o necesitate sau un flagel al omenirii? Fără el lumea nu ar fi existat? Eu cred că da. Că doar nu banii au dus la evoluţia societăţii umane. Ci invers.

Şi dacă banul face rău, de ce îl folosim?

Iote ce de întrebări mi-am găsit şi eu acum să mi le pun! Bla, bla, bla!

Mai bine să trecem la o povestire de-a mea pe chestia cu banii. Gratis.

Asearǎ a plouat un pic. Dar mai mult a bǎtut vântul. Mingiuţǎ a fost cel mai harnic din toatǎ curtea şi ne-a dǎruit un munte de mere. Pe jos erau numai mere.

Dupǎ ce am terminat de strâns merele, am ieşit în stradǎ, la joacǎ. Strada era pustie. Doar Cap spart stǎtea în poartǎ şi fuma. Numai chiştoace şi coji de seminţe în jurul lui. Mai era şi Tanti Raţa care mǎtura în faţa porţii bolborosind despre toate neamurile ei, blestemând vântul care i-a adus gunoi în faţa porţii. Tanti Raţa avea dreptate.

Când m-am uitat mai bine de-a lungul strǎzii, am rǎmas uimit. Vântul de asearǎ a adus toate gunoaiele pe strada noastrǎ: sticle de plastic, hârtii, ziare, pungi. Şi lista-i lungă. Parcǎ a plouat cu gunoi de la oamenii nepăsători.

Strada noastrǎ, locul nostru de joacǎ, locul pe care nu-l voi uita în veci, era un dezastru, era pǎtat cu indiferenţa Oamenilor mari. Cinci secunde mi-a luat ca sǎ-mi fac un plan. Am strigat la Zburlita. Nu a fost nevoie decât o dată, cǎci Zburlita era în spatele porţii pândindu-mi toate mişcǎrile. Când a vǎzut şi ea ce-i pe stradǎ, a înţeles şi am alergat la ceilalţi prieteni dupǎ ajutor. Era de muncǎ, nu glumǎ. Parfeu a adus o roabǎ, cam mare pentru noi, dar ne-am descurcat. Doi la împins roaba. Am fǎcut şi un concurs. Cine strânge cele mai multe sticle de plastic e campionul strǎzii o sǎptǎmânǎ. Normal cǎ Parfeu a strâns cele mai multe. L-am felicitat şi l-am ajutat sǎ ducǎ toate sticlele în curte la el. Tata lui le duce la un magazin de colectare.

Zburlita strângea numai ziare. Întâi se uita la poze şi apoi le arunca în roabǎ. Cititǎ prietenǎ am.

Şi cum eram noi aşa împrǎştiaţi pe stradǎ adunând gunoaiele, am auzit-o pe Zburlita strigând:

‒ Am gǎsit un ban! Am gǎsit un ban!

Am venit toţi lângǎ ea şi ne uitam la bancnotǎ. Era albastrǎ şi avea o pozǎ cu unul bǎrbos.

–  A cui o fi?, s-a întrebat Zburlita.

–  A lui bǎrbosu’ din pozǎ, a spus sigur pe el Tatalai. Sǎ-l cǎutǎm, sǎ-i dǎm banul.

Era momentul să le explic:

− Bărbosul e Nicolae Bălcescu. Mi-a povestit tata despre el. A fost un mare scriitor român care a luptat pentru ţara noastră. Deci, acest bărbos nu mai e demult. E istorie.

– E un ban de o sutǎ de lei, ne-a lǎmurit Parfeu care cunoştea banii. Şi dacă pe strada noastrǎ nu-i niciun bǎrbos, Zburlita l-a gǎsit, ea sǎ spunǎ ce va face cu banu’.

Tanti Raţa ne tot dădea târcoale.

− Da’ ce-aţi găsit, copii, acolo?

− Am găsit un ban de o sută de lei, tanti, s-a repezit Zburlita să se laude.

− Iotee! Ce noroc! Tocmai îi căutam. E suta mea. Io am pierdut-o.

− Ete, na! Dacă e a matale să ne spui cum îl cheamă pe bărbosul de pe suta de lei, a sărit Parfeu să facă anchetă, probabil păţit în situaţii d’astea.

− Una sută lei, cum să-l cheme? Hai-hai, nu fiţi obraznici! Daţi-mi banul!

− Stai, bre! Şi io am pierdut nişte bani, l-am auzit pe Cap spart, apărut pam-pam. Dacă e bărbos, e clar că-i Decebal. Şi dacă ştiu cine e, normal că-i banul meu.

− Şi cine este Decebal, nene?, am sărit eu bănuitor că ”nenea” voia să ne păcălească.

– L-am gǎsit în gunoi, da? Deci, banul e un gunoi pentru Oamenii mari, iar dacǎ ei l-au aruncat, îl aruncăm şi noi la gunoi, s-a zburlit Zburlita la toată prezenţa, luându-mi apărarea.

Zis şi făcut. Zburlita a mototolit suta de lei, a aruncat-o în roaba pe care tocmai o conduceau Parfeu şi Tatalai, iar eu am aruncat un braţ de crengi şi hârtii peste banul ,”bărbos”, încheind mândru curăţenia stradală, cu ban cu tot.

După numai cinci minute, tanti Raţa şi Cap spart răscoleau disperaţi prin gunoiul din groapa de la marginea câmpului apropiat, unde toată lumea arunca gunoi, doar-doar s-o astupa.

Ce v-am spus mai sus? Dacă nu aţi reţinut, mai citiţi odată.

Hai, pa!

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și pagina Zâmbetul unește  

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.