Ziua de atunci a început cu o explozie de energie. Plesneam de fericire. M-am îndrăgostit de tot ce vedeam. Doar stâlpul din colţul străzii nu l-am văzut, căci mă îngrăgosteam şi de el. Aşa, am rămas cu un cucui.
Omătul alb, aşternut de câteva zile, îmi mărea şi mai mult curajul de a-mi trăi intens copilăria şi mergeam spre grădiniţă călcând în joacă acolo unde zăpada era mai groasă. Nu-mi păsa că voi ajunge la grădi’ fleaşcă de umezeală.
La grădiniţă, toţi copiii, căci toţi eram uzi de la zăpadă, îşi agăţau hăinuţele pe lângă soba de teracotă care ardea de plăcere să-i ajute pe copii.
Doamna ne-a invitat să ne jucăm singuri. Se simţea cam rău şi se aşezase pe un fotoliu. Doamna aşteapta un bebe. Aşa mi-a spus mama şi să nu o supărăm.
Ne-am jucat fiecare cu ce are. Luluţa a insistat să ne arate cum face ea sarmale din plastilină şi ne-a invitat să gustăm. Puaahh!… Ca să vezi! Una că erau albastre, pentru că galbenul l-a folosit la mămăliguţă şi a doua nu miroseau a sarmale. Ne-am prefăcut că gustăm, că lăudăm sarmalele ei, ce mai!, un festin.
Verzica a făcut un tort, aşa de reuşit, că Buzunărel a înfipt degetul în el ca să-l guste. Noroc că Verzica i-a dat peste mână, altfel Buzunărel chiar îl mânca.
Cea mai grozavă la construit ceva din ceva, era Zburlita. Ne-a confecţionat la toţi porumbei şi avioane din hârtie. Ştiţi cum îi mergea mâna la pliat hârtia? Uite-aşa, uite-aşa!… Nu se mai juca nimeni cu nimic decât cu zburatul porumbeilor şi avioanelor Zburlitei. Era hărmălaie, iar Doamna ne-a cerut să facem linişte şi ne-a dat drumul mai devreme acasă. Nu se simţea bine şi ne-a rugat să o iertăm. Off! Un adevărat înger Doamna noastră.
Pe drum spre casă, Zburlita mi-a spus că vine în vizită la ea Perluţa, verişoara ei. Să vin şi eu să mă joc cu ele.
Nici nu ştiu când am trebăluit prin curte şi ţuşti!, la Zburlita. Perluţa venise singură şi spunea că nu va sta prea mult.
Ne-am jucat şi în curte, şi la stradă de-a… de-a habar n-am de-a ce ne-am jucat, mai mult ne-am dat cu sania. Ochii şi gândul meu erau lipite de cele două prietene. Trăiam o bucurie de copil iubit, de copil prins în zbor de fluturaşi albaştri, zburdalnici, luaţi de avântul dragostei. Cele două prietene erau sensul meu de a exista în lume, erau jocul meu etern de copil, pentru totdeauna.
Ziua nu ţine o veşnicie, cu toate că asta-mi doream atunci şi, un pic obosiţi, ne-am oprit din joacă. Zburlita m-a rugat să o conduc pe Perluţa la autobuz, nu era departe. Ea voia să meargă în casă la căldurică. Mofturi. Ştiam bine că mă pune la încercare.
Am condus-o pe Perluţa până la autobuz. Aşa se cuvenea ca un cavaler, ca-n poveşti.
Îmi lipsea calul. Am mers de mânuţe fără să ne vorbim.
În staţia de autobuz, Perluţa nu a mai răbdat şi după câteva vorbe spuse într-o noimă, cum că o să ningă la noapte, că iarna e ger, de parcă nu ştiam, nu a mai răbdat şi aşezându-se în faţa mea, mi-a destăinuit:
‒ Azi am venit să mă joc cu Zburlita doar pentru tine. Nu te pot scoate din minte şi pace. Ceva îmi spune mereu să te caut şi să te chem în gândurile mele. Ce mi-ai făcut Licuţă, de nu pot bea nici lăpticul dimineaţă? Ce vrăjitor ascuns în mintea mea răstoarnă toate gândurile de fiecare zi? Vorbesc singură pe stradă şi la fiecare vorbă spun Licuţă… Ce mă fac? Sunt bolnăvioară?
Trei autobuze au trecut. Stăteam prinşi de mânuţe şi ne priveam în ochi. Nimic nu mai conta.
Câte un fulg de nea rătăcit cădea peste privirile noastre.
– Nu! Nu eşti bolnăvioară. Eşti îndrăgostită, Perluţo. Eşti un suflet plecat în căutarea dragostei. Eşti gândul străpuns de săgeţi cu iubire, eşti una cu dorul nestăvilit care umblă în fiecare inimă.
Nu ştiu dacă i-am rostit aceste cuvinte, dar sigur, magia unor copii îndrăgostiţi plutea atunci între noi doi.
Şi ne-am sărutat simplu, ca doi copii cuprinşi în atracţia unei comori a sufletului curat, a iubirii eterne. Ce poate fi mai minunat ca o dragoste inocentă?
Un fulg de nea ne-a mângâiat obrajii înfierbântaţi la prima lor dragoste.
Cu iubire, Oameni îndrăgostiţi!
Vezi arhiva rubricii Proză scurtă
Arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu
Vezi și arhiva Proiect Zâmbetul unește
Pagina Zâmbetul unește