4. Compasiune față de alții și față de sine
Acolo unde întâlnim suferință, adesea găsim și compasiune. Ce este emoția pe care o numim astfel? Este răspunsul emoțional pe care îl avem atunci când suntem martori la suferință și include dorința autentică de a ajuta? Este, deopotrivă, nativă și dobândită? Se spune că este definită de cinci elemente: recunoașterea suferinței, înțelegerea universalității suferinței umane, compătimirea persoanei în suferință, capacitatea de a tolera sentimente inconfortabile și motivația de a face ceva pentru a alina suferința. „Lăcrimoasă” perspectivă, dacă ne uităm în jurul nostru…
Compasiunea înseamnă sensibilitate față de suferința altora și față de propria suferință, dar și angajament față de alinarea și prevenirea suferinței. În același timp, ea presupune și să nu judeci situația altei persoane, dar și capacitatea de a sta în disconfort atunci când ești pus față în față cu suferința unei persoane. Așa să fie? Păi, se mai zice, că ne face să ne simțim mai conectați cu ceilalți, iar „beneficiile” conexiunilor sociale sunt un sistem imunitar mai puternic, o recuperare mai rapidă, o extindere a duratei de viață. Chiar astfel s-a scris, centrii plăcerii din creier (părțile din creier care sunt active atunci când simțim plăcere) sunt la fel de activi atunci când privim un act de compasiune, de exemplu pe cineva că oferă bani cuiva nevoiaș, ca atunci când am fi noi cei care ar primi banii, adică am fi destinatarii direcți ai compasiunii. Greu, domnule, cu psihologia de performanță!
Încă un pas, ceva și despre auto-compasiune; este o atitudine pozitivă față de propria persoană, te ierți, te accepți, te iubești în toate situațiile, mai ales atunci când te învinovățești pentru ceva, și te încurajezi. Este, în același timp, o dovadă de maturitate. Odată cu înaintarea în vârstă, crește nivelul de apreciere a propriei persoane; de asemenea, auto-compasiunea este puternic asociată cu înțelepciunea și cu inteligența emoțională.
Serios? În lumea noastră de azi v-ați uitat? Și, cică, persoanele cu un nivel ridicat de auto-compasiune sunt mai optimiste, mai curioase, au relații mai bune, inteligență emoțională mai ridicată, mai multă inițiativă și mai puține gânduri de auto-vătămare.
Bine, deci, să practicăm compasiunea! Să nu pierdem din vedere faptul că suntem, cu toții, oameni, să aflăm mai multe despre culisele vieții unui om, mergând mai departe de zona superficială, să descoperim că problemele cu care ne confruntăm sunt asemănătoare. Nu de puține ori, înțelegerea pe care o arătăm unor persoane ni se întoarce: emoțiile negative care ne frământau nu par să mai fie atât de negre și de izolate.
Am rezolvat-o, e plină lumea noastră de generozitate duioasă…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
