11. Câteva cărți despre singurătate
Din lecturile de ieri sau de azi…
Robinson Crusoe este un amestec de singurătate și însingurare, pentru că nici nu știi când personajul principal se simte singur și când se bucură de acea singurătate.
Jurnalul unei scriitoare de Virginia Woolf; atunci când singurătatea era un cuvânt folosit adesea pentru a exprima izolarea emoțională, ea a scris despre beneficiile ei. Cum altfel decât prin singurătate ar fi putut ea să se deconecteze de la această lume?
Clopotul de sticlă de Sylvia Plath explorează o singurătate apărută din așteptări sociale, despre cum era să fii femeie în 1950, încercând să jonglezi cu așteptările legate de muncă, cu îndatoririle casnice și cu propria dorință. Însingurarea agonizantă și boala psihică descrise de naratoarea Esther Greenwood se aseamănă cu viața Sylviei Plath, după cum o descrie în scrisorile și jurnalele ei. Scriitoarea s-a sinucis la numai o lună de la publicarea cărții.
Pădurea norvegiană de Haruki Murakami; singurătatea nu e numai când ești de unul singur, ea poate să fie acolo chiar dacă sunteți doi, chiar dacă ești printre mai mulți. Ea e în fiecare dintre noi, iar acest roman-poem plin de sensibilitate și puternic descriptiv vorbește atât de intens despre ea.
Foamea de Knut Hamsun este despre cum poate supraviețui un creator de artă într-o societate indiferentă față de libertatea de a crea. Un scriitor tânăr și inteligent se află în pragul disperării pentru că nu are cu ce să se întrețină. Foamea e cea care îi descompune, treptat, atât trupul, cât și mintea. Uneori de-a dreptul nebun, alteori de o luciditate crudă, se lasă condus de propria-i minte în dialoguri interioare fascinante, inventează cuvinte, povești și personaje în care uneori nu-ți dai seama dacă și el crede sau nu. Se consideră victima unei crunte nedreptăți, dar, cu toate acestea, își îndreaptă furia către sine.
Cum să fii singur de Sara Maitland este despre arta de a găsi solitudinea, indiferent de circumstanțe, de a nu trăi singurătatea cu anxietate, ba chiar de a o căuta, pentru beneficiile ei. Descrie experimente și strategii care te pot ajuta să devii prieten cu singurătatea, dacă acesta este un lucru în jurul căruia gravitezi, dar cu care nu ești obișnuit. Pentru că, indiferent dacă ți se pare ciudat sau nu, uneori avem nevoie de singurătate. Așadar, dacă vrei să mai scapi de lume și nu știi cum, pentru că nu-ți permiți să fugi în sălbăticie, să-ți pui cortul într-un loc pustiu.
Și multe altele, am adunat în însemnările mele de lectură multe povești, gânduri, sentințe, îndoieli. Despre singurătate, deci, la sfârșit de poveste… Ce poţi să mai spui, la final, despre ea? Este un spaţiu al vidului, o anticameră a stărilor depresive, este rodnică pentru creaţia artistică etc., dar periculoasă de-a dreptul atunci când este vorba de acţiunea practică?
Cioran spunea că experienţa autentică, profundă este posibilă doar în singurătatea cea mai deplină. „O singură zi de singurătate îmi dăruieşte mai multă bucurie decât toate triumfurile mele”… Sau: „Devorez carte după carte, doar ca să eludez problemele, ca să nu mă mai gândesc la ele. În mijlocul dezastrului, o certitudine absolută: singurătatea mea.” Și încă: „Niciodată n-am pronunţat sau scris cuvântul singurătate fără să am o senzaţie de voluptate.”
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
