”Dincolo de patul armei” de Vergil Matei – impresii de lectură de Lică Barbu

268
Lica Barbu Vergil Matei Dincolo de patul armei

logo carte rubrica leviathan.roMi-am propus să expun câteva impresii despre cartea lui Vergil Matei, ”Dincolo de patul armei”, un titlu excelent de altfel, nu din viziunea mea de om al cuvântului scris, ci ca un simplu cititor cu drag de cărţi care a pus mâna pe o adevărată comoară literară.

După primele douăzeci de rânduri citite, mi-am dat seama că am devenit captiv al naraţiunii şi nu mă mai puteam opri din citit. Nu o citeam, o sorbeam pur şi simplu.

În cazul multor altor cărţi, mă mai opresc din citit, reiau anumite pasaje ca să înţeleg mai bine firul epic. La această carte nu am avut de ce să fac asta. Totul mi-a venit foarte uşor în minte, ca şi cum era demult acolo. Cuvintele veneau lin şi cristalin, pe un făgaş al timpului nemuritor de adevărat.

Vergil Matei
Vergil Matei

Un scris uşor de ţinut minte, simplitate pură, aş zice. Eşti marcat pentru totdeauna de imaginile create de autor.

M-am regăsit sută la sută în această carte, ba şi ceva în plus, nu că aş fi trăit în acele vremuri, ci dorul de locurile natale, prieteniile, părinţii dojenitori, oamenii simpli, faptele pur româneşti m-au plasat prin imaginaţia mea lângă aceste personaje.

În timpul lecturii mi-am adus aminte de o fostă colegă, din timpurile când cititul unei cărţi era o virtute, rarităţi cum erau cafeaua, o banană, o portocală, mai găseai, dar o carte bună, greu, foarte greu. Fără relaţii la o bibliotecă sau la o librărie erai nimeni. Ei, şi acea colegă avea un fix spunând că ea împarte cărţile după locul în care le citeşte: cărţi de citit în pat la veioză, cărţi de citit în tren, în metrou, la masă etc.

Această amintire aiurită m-a determinat să constat că ”Dincolo de patul armei” (subintitulată ”Jurnal de diribau”) este cartea care trebuie citită sub un nuc, întins pe un covor de iarbă, acolo unde nu a ajuns poluarea. Spun asta pentru că această carte nu este poluată, este curată ca viaţa oamenilor de la ţară, nimic străin de trăirile românilor nu pătează cartea.

Vorbind de diribiştii din acea vreme, personal, i-aş numi eroii acelor vremuri, având în vedere sacrificiile la care erau supuşi. Nu stau să vă explic de ce îi onorez ca fiind eroi. Citiţi cartea şi veţi înţelege.

”Veşnicia s-a născut la sat” – ne spune Lucian Blaga. Din păcate, în ultima vreme, veşnicia de la sat păleşte tot mai mult. Nu intru în detalii, ştiţi mai bine.

Şi totuşi, iată! Sunt oameni care duc această veşnicie prin cuvântul scris, şi nu numai. Dar pentru a înţelege asta Trebuie, zic cu ”T” mare, să le citim cărţile… şi veşnicia va continua.

Aşa cum spune mereu o vedetă de prin televiziunile ”celebre”, ”Oameni buni! Puneţi mâna pe carte că nu urzică!”

V-aş mulţumi dacă aţi face-o!

mai 2018

Arhiva rubricii Carte

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.