E mare zarvă iar, e mare fierbere printre politicieni, printer adepții lor, dar și în rândul populației care așteaptă ca de această dată promisiunile făcute în această campanie, să devină realități, adică să primim pomana, pardon, am vrut să zic promisiunea că o să trăim mai bine.
Mă uit sau ascult ştirile care ne informează cât s-a furat, cum s-a furat, cine e cercetat, cine e achitat, cine e condamnat, ce crime, violuri, bătăi s-au mai întâmplat, și mă gândeam că viaţa noastră, a celor neimplicaţi fizic, este o goană nebună în ritmul evenimentelor derulate pe micul ecran. Avem guvern, miniştri, mulţi, parlamentari mulţi cum n-are nimeni pe pământ, care parlamentari au echipe, șoferi, secretare, consilieri, şefi de cabinet etc., adică nenumărate persoane, care sunt și viitori candidați, unii dintre ei. Acum nu putem zice că nu au experiență, dibăcie, să nu zic abilitate, că au avut profesori buni, pe șefii lor, chiar dacă unii dintre ei, dintre șefi, sunt ba condamnați, ba cercetați penal. Și ce dacă, ar zice unii, viața merge mai departe, și toți, absolut toți avem dreptul de a fi aleși. Perfect adevărat, dacă stăm strâmb și judecăm drept! Vă imaginaţi că dacă n-ar fi fost Palatul Parlamentului, unde ar fi încăput atâta amar de oameni? Poate pe stadion, mă gândesc eu. Asta e legea şi unde-i lege nu-i tocmeală.
Am făcut o mică divagaţie despre cei aleşi, despre cei care sunt mâini drepte, mâini stângi (unii sunt stângaci!), capul sau picioarele aleşilor, pentru a trece la o categorie „socio-profesională”, cea a controlorilor de gunoaie. Spun asta fiindcă au ajuns o breaslă, cu teritorii bine delimitate, căci până şi câinii comunitari i-au învăţat. Dacă apare un intrus, ei, câinii, dau alarma, latră de parcă au venit lupii la stână. Acum, cei drept, câinii au cam dispărut din peisaj, dar s-au dublat sau chiar triplat numărul scormonitorilor de gunoaie.
Dar şi aceştia sunt împărţiţi pe categorii. Cu ceva timp în urmă am prins un crâmpei de conversaţie dintre doi scormonitori şi am aflat că-şi făcuseră case şi căutau firme de termopane care să aibă preţuri convenabile. Aceştia aleg peturi, electronice şi electrocasnice şi nu umblă prin resturi menajere. Alţii umblă prin gunoaie şi se hrănesc cu ce găsesc, fiindcă orice bănuţ este dat pe băutură şi droguri, în special aurolac. Ar mai exista o altă categorie, cea care adună de toate, haine vechi, tigăi, sticle, borcane şi dacă sunt primii la tomberoane, iau cu toptanul în cărucioarele special amenajate. Nu cer de pomană decât cei care beau şi se droghează, ceilalţi sunt tăcuţi şi îşi fac treaba fără să-ţi arunce măcar o privire. Toată lumea sau aproape toată lumea a înţeles că gunoiul se pune în pungă menajeră sau într-o pungă oarecare, în nici un caz aruncat din găleată. Efortul este inutil, spun eu, fiindcă aceşti saci sunt „hăcuiţi” de cei sus menţionaţi şi ideea europeană de a pune gunoiul pe categorii şi în saci este o dulce ironie. Mai nou, am remarcat oameni curați, îmbrăcați cu haine vechi, cam ponosite, dar curate, care caută prin gunoaie, însă cu mănușă sau cu bastonul din dotare. Aceștia sunt pensionarii, din păcate, cei cu pensii foarte mici, cei cărora nu le este rușine să cotrobăiască prin resturile menajere. Ceilalți, tot cu pensie foarte mică, dar care au sperat că o vor duce mai bine, sunt niște biete umbre care caută chilipiruri prin piață, adică iau ce rămâne la final, cu preț minim.
Acum se fac iar promisiuni că vin alegerile, acum lumea aceasta se agață de o vorbă, de o speranță și va fugi la vot, pentru a fi sigură că cei care au promis, se vor ține de cuvânt. Așa a fost mereu de douăzeci și sase de ani, dar poate de data aceasta va fi altfel, speră bieții oameni împovărați de griji și de nevoi. Între timp, viața merge mai departe, oamenii duc gunoaiele la tomberoane, evident nesortate, iar la puțin timp întră,, în tură” ceilalți, scormonitorii, mai elegant spus, controlorii. Iar pe la televiziuni, fluvii de orgolii, munți de acuzații și oceane de promisiuni. Că doar mâine nu-i poimâine!
