Fernando Pessoa

La 13 iunie 1888 s-a născut la Lisabona Fernando António Nogueira Pessoa (n. 13 iunie 1888), cunoscut ca Fernando Pessoa, poet, eseist, reprezentant al modernismului lusitan.

Este considerat unul din cei mai importanți poeți portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cea a lui Camões. Criticul American Harold Bloom, în cartea sa The Western Canon (Canoanele vestului), afirma despre Pessoa că, alături de Pablo Neruda, este cel mai reprezentativ poet al secolului XX.

Așa cum spune și Octavio Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar în numele pe care-l poartă: „pessoa” înseamnă „persoană” în portugheză și vine de la persona, masca poeților romani.

Povestea sa s-ar putea reduce la irealitatea vieții lui cotidiene și realitatea ficțiunilor lui. Aceste ficțiuni sunt heteronimii (*) autorului, poeții Alberto Caeiro, Álvaro de Campos, Ricardo Reis, cărora le-a inventat și biografii și sub numele cărora a scris. Și, mai ales, Fernando Pessoa însuși.

Date biografice, click aici.

La Editura Leviathan au apărut volumele bilingve Mesajul/Mensagem (2022, Premiul Cartea anului 2022, acrodat de Filiala Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România)) și Poeme de Alberto Caeiro/Poemas de Alberto Caeiro (2024), traduceri, prefețe și note de Dan Caragea. Detalii, click aici și aici.

1 of 2

„Mensagem este singurul volum de versuri în limba portugheză publicat în timpul vieții de Pessoa (13 iunie 1888, Lisabona–30 noiembrie 1935, Lisabona), scriitor devenit astăzi, cum spune Dan Caragea, «unul din autorii canonici ai literaturii universale din secolul al XX-lea» – mai mult chiar, «pentru industria cărții și pentru turism […] un brand internaționalizat.» În parte, celebritatea «excentricului» scriitor se datorează creării și cultivării heteronimilor (*), unora inventându-le biografii. S-au identificat peste 70 de nume (identități) plăsmuite de Pessoa, după alte surse, mai multe (127). Cei mai importanți, poeți cu stiluri diferite, sunt: Alberto Caeiro (fără profesie, 1889–1915, poet considerat bucolic), Álvaro de Campos (inginer, n. 1890), Ricardo Reis. Lor li se adaugă semi-heteronimul Bernardo Soares. Practica de a scrie și publica sub nume diferite nu era nouă, o găsim la Kirkegaard și chiar în epoci mai îndepărtate iar în literatura portugheză există un exemplu notoriu: poetul Carlos Fradique Mendes, în textele căruia se întrevăd ecouri baudelairiene, de fapt o farsă literară pusă la cale în 1869 de trei reprezentanți ai generației de la 1870, Eça de Queiroz, Antero de Quental şi Jaime Batalha Reis, «proiect unic de heteronimie colectivă din istoria literaturii universale» (Cf. Cristina Petrescu, în ediția bilingvă Carlos Fradique Mendes, Poezii/Poesias, traducere, prefață și note de Cristina Petrescu, București, Editura Eikon, 2021). Caracterizat pe scurt, tripticul Mensagem, cuprinzând 44 de poezii scrise între 1913 și 1934, «prezintă istoria esențială a Imperiului Portughez – trecută, prezentă și viitoare –, altfel spus, nașterea, creșterea și descreșterea sau agonia, urmată de o prevestită resurecție. Două direcții mitice străbat această istorie, în termenii lui Mircea Eliade: una genetică, a originii, și o alta, soteriologică, a menirii.» (Dan Caragea, Prefață). Traducerea, completată de prefață și note erudite, a însemnat în acest caz, în primul rând, echivalarea pentru cititorul român a figurilor esențiale ale istoriei Portugaliei, într-un limbaj care să devină semnificativ inclusiv prin detalii istorico-mitologice, pentru o cât mai exactă descifrare în limba țintă a planului referențial din versurile lui Pessoa: de la mitologia fondării Lisabonei (Ulise), a națiunii (Afonso Henriques), regele Sebastian, care va genera mitul reîntoarcerii mesianice, sebastianismul (prima parte, Brasão/Blazonul) și istoria Descoperirilor, «Imperiul maritim» (Mar português/ Marea portugheză) la «dezamăgirea în fața prezentului decadent» și profeția celui de-al Cincilea Imperiu, ce va să vină, în care Doritul (Dom Sebastião/Regele Sebastian) devine în imaginația poetului, Tăinuitul (O Encoberto), «cel care nu s-a revelat încă». Așadar, sebastianismul se contopește aici cu ceea ce s-a numit saudosismo (de la saudade, echivalat, general vorbind, cu dor), sentiment (dacă nu cumva chiar mit) și el specific portughez. «[…] Al Cincilea Imperiu este un imperiu spiritual, moral, cultural și civilizațional. Un imperiu a cărui menire este de a salva Occidentul și umanitatea de la decadență și autodistrugere.» (Idem, Prefață).” – Costin Tuchilă, „Mesajul” de Fernando Pessoa sau Vestirea noii religii, revista „Leviathan”. nr. 4 (17), octombrie–decembrie 2022, pp. 11–12, citește integral aici.

„[…] Deși cunoscut relativ târziu, Pessoa a fost rapid îmbrățișat de suflarea literară românească. Însuși volumul Mensagem s-a văzut tradus de două ori, dar prezenta traducere se ridică la un nivel încă neatins până acum. A fost realizată de Dan Caragea și a apărut la Editura Leviathan din București, în 2022.

Dan Caragea a făcut parte din prima serie de absolvenți ai nou-înființatei, pe atunci, Secții de Portugheză de la București, având specialitatea Portugheză înscrisă pe diploma de absolvire. Asistent și apoi lector la Catedra de Portugheză de la București, el a publicat în 1990 o Antologie a poeziei portugheze.Trăiește de mai mulți ani în Portugalia.

Actuala variantă a Mesajului pessonian a reprezentat o aventură temerară. În ciuda faptului că scrisese până atunci mii de versuri, Pessoa a publicat în timpul vieții numai un singur volum – și acela în 1934, cu doar un an înainte de a muri. Experiența poetică enormă dobândită de-a lungul atâtor ani s-a condensat în Mensagem de o manieră surprinzătoare: să scrii mii de versuri pentru a publica apoi un singur volumaș – iată experiența eminesciană oarecum repetată pe teritoriu portughez, la o jumătate de secol după Eminescu.

După cum se știe, opera lui Fernando Pessoa a intrat în legendă și datorită heteronimiei poetului. Sub alte cinci nume diverse, Pessoa a scris volume întregi de poezie, de proză, de eseistică, iar numele respective s-au transformat în heteronimi distincți. Așa încât poeziile iscălite cu propriul său nume (poeziile «ortonime») nu reprezintă decât o parte din imensul univers creat de autor. Volumul Mesajul, spre deosebire de poezia heteronimă, a adoptat o formă poetică specifică: e vorba de poezii concentrate, majoritatea de 2-3 strofe, scrise într-un limbaj criptic, interpretabil în grad înalt. Avem o condensare miraculoasă a limbajului poetic utilizat până atunci și la care Pessoa a ajuns în amurgul carierei. […]

Aventura întreprinsă de Dan Caragea părea riscantă încă din plecare, dar ea s-a încheiat cu succes. Traducătorul reușește performanța de a da o versiune românească ce respectă scrupulos prozodia originalului portughez – operațiune dificilă, aproape imposibilă în cazul traducerii de poezie. Dată fiind valoarea emblematică a volumului, Dan Caragea a adăugat un voluminos aparat critic privitor la istoria Portugaliei, la personajele care apar în poeme.

Discursul poetic pessonian atinge aici o concentrare neobișnuită. Poetul utilizează din plin polisemia unor cuvinte portugheze rare, creează sintagme neașteptate, recurge la versul de mică lungime parcă pentru a mări dificultatea decodării. Să spunem că de cele mai multe ori Dan Caragea a reușit variante care oferă cititorului român o cale de acces la universul straniu al volumului în cauză. Este, în plus, un volum bilingv, iar cei care citesc în portugheză au șansa de a putea urmări în paralel originalul lui Pessoa. […]” – Mihai Zamfir, Eternul Pessoa, „România literară”, nr. 12-13/2023, citește integral aici.

„[…] Pentru al doilea volum din seria de Opere de Fernardo Pessoa, Dan Caragea s-a oprit la Alberto Caeiro, poet consi­derat bucolic. Cartea apărută în martie 2024 cuprinde, pen­tru prima oară la noi, toate poemele scrise de Pessoa (133) folosind identitatea heteronimului său Alberto Caeiro, în­tr-o ediție doctă, cu o prefață substanțială și note lămuritoa­re, menționând pe lângă data scrierii poeziei (la multe fiind cunoscută), publicația în care a apărut și variantele, știut fiind că poetul, «a cărui natură perfecționistă era înclinată spre nesfârșite revizuiri» (Dan Caragea), nu a considerat în­cheiat lucrul pe manuscrisele Caeiro, motiv pentru care, probabil, nu a dorit să le publice în volum. Având în vedere calitatea traduce­rii și acuratețea documentară, această ediție românească poate fi considerată o valoroasă reconstituire de istorie literară, cercetând edițiile portugheze și manuscrisele digitalizate de la Biblioteca Națională a Portugaliei.

Heteronimul Alberto Caeiro a fost lansat de Pessoa în 8 martie 1914, ca o farsă făcută prietenului său, poetul Mario de Sá-Carneiro, inventând un poet bucolic prezentat ca real, conform scrisorii citate, către criticul Adolfo Casais Monteiro. Sá-Carneiro nu ar fi fost prea încântat de Caeiro, devenit în viziunea creatorului său veritabil maestru. Desigur, detaliile, inclusiv datele scrierii poemelor trebuie luate ca o ficțiune, Caeiro fiind o ficțiune. Născut la Lisabona, în 16 aprilie 1889, ora 1.45, conform horoscopului (Carta astral) alcătuit de părintele lui, a urmat aici școala primară, după care și-a petrecut viața la țară, la o mătușă, în regiunea Ribatejo. Pentru ca ficțiunea să fie completă, în 1915 se întoarce la Lisabona și moare de ce altceva?, decât de tuberculoză. Nu trebuie speculat mai mult, dar se cuvine amintit că numele Caeiro este dedus din Carneiro – un «Carneiro fără carne» ori din «caieiro» – «văruitor», «acela care zugrăvește totul în alb și primenește», conform sursei citate de traducător. Metaforic, o întoarcere la senzorial, fără apel la un mijlocitor, care poate fi cultura, istoria etc. «Universul său nu cunoaște interpretarea.» (Dan Caragea, Prefață).

Alberto Caeiro era în viziunea lui Pessoa poetul «noului păgânism», curent care, intrând în jocul heteronimilor, a fost teoretizat de criticul și filosoful António Mora (și acesta autor fictiv), în studiile Întoarcerea zeilor. Introducere generală la neopăgânismul portughez și Fundamentele păgânismului. Teoria dualismului obiectivist, care ar fi făcut parte din ediția Neopăgânismul portughez, imaginată în două volume, proiectată să apară în anii 1917 și 1918 și care ar mai fi cuprins poeme de Caeiro și Ricardo Reis (ode). Iată așadar că eventualul joc de la care a pornit aventura heteronimilor nu mai era deloc invenție cu scop de farsă, nu mai era capriciu sau întâmplare, ci o concepție literară, sprijinită pe o estetică, mai ales că ea l-a urmărit pe Pessoa până în ultimul an de viață.

Cele trei cicluri ale Poemelor de Alberto Caeiro ar putea fi catalogate drept bucolice doar prin prezența naturii (câmpuri, dealuri, momentele zilei etc.), dacă e să facem un inventar al cuvintelor și imaginilor. Mai nimic însă din ceea ce tradițional numim poezie bucolică, adică reflectare idilică a vieții pas­torale, în general a vieții de la țară. «Marele Pan a renăscut!», proclama Ricardo Reis, concluzionând asupra universului lui Caeiro, cel retras în mijlocul naturii, departe de bolile secolu­lui pentru a se bucura și a ne bucura de simplitatea naturii. Dar ce fel de natură – trebuie să ne întrebăm – este cea din O Guardador de rebanhos (Păzitorul de turme), O Pastor amoroso (Păstorul iubitor) și din Poemas inconjuntos (Poeme despreu­nate)? Răspunsul este elocvent formulat de Dan Caragea în Prefață: «Ca poet al noului păgânism, Caeiro spulberă viziunea creștină asupra Naturii, și anume transcendența acesteia. Na­tura nu este pentru el nimic altceva decât exteriorul din jurul nostru, adică tot ceea ce cunoaștem în mod direct, prin simțuri. Fiecare lucru își are individualitatea și unicitatea sa, nimic nu este repetabil, reversibil, nici etern.» Această cunoaștere prin simțuri este numită de Pessoa senzaționism, opus oricărui idealism și simbolismului și cu atât mai mult oricărei forme de raționalism de tip clasicist. […] – Costin Tuchilă, Marele Pan sau neopăgânismul, revista „Leviathan, nr. 2 (23), aprilie–iunie 2024, pp. 39-40.

(*) Heteronim: autor inventat, cu stil diferit de cel al autorului real (ortonim), falsul mergând până la inventarea unei biografii.

Arhiva rubricii Filă de calendar