Trei…
Și încă, despre forme aflate în simetrie sau libere, combinate cu gestul, cu mișcarea, cu dansul, cu muzica… Rezultă acel tablou viu, colorat, cald sau rece, calm sau agitat, fericit sau trist, care este visul.
De la începuturile gândirii filosofice, forma a fost principiul activ, determinant al unui lucru. Termenul a fost folosit, în mod tradițional, pentru a traduce conceptul de „eidos” prin care se înțelegea acea realitate permanentă care face ca un lucru să fie ceea ce este, spre deosebire de lucrurile particulare care sunt finite și supuse schimbării. Fiecare formă reprezintă modelul unei anumite categorii de lucruri din lumea materială. Astfel, există o formă a omului, a pietrei, a culorii, a frumosului și a dreptății. În timp ce lumea fizică perceptibilă prin simțuri se află într-o continuă schimbare, iar cunoașterea obținută pornind de la ea este limitată și variabilă, lumea formelor, ce poate fi cuprinsă doar cu ajutorul rațiunii, este eternă și neschimbătoare. Lucrurile particulare își trag toată realitatea din faptul ca participă la aceste forme sau le copiază în chip imperfect.
Aceasta pare să fie chiar transpunerea de azi, a limbajului filosofic în limbajul teatrului, de pildă, un program pentru cei cărora le este frică de teatru, pentru cei care nu rezonează cu sălile de artă dramatică. Așa că, în piețele publice, avem astăzi muzică rock, tarafuri, spectacole de stradă.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
