Numele doctorului Francisc Iosif Rainer este cunoscut atât în medicină, cât şi în antropologie. În medicină pentru că a fost medic şi profesor universitar predând anatomia, iar în antropologie pentru că este chiar fondatorul antropologiei ştiinţifice la noi în ţară.
Francisc Rainer a trăit între 1874–1944. Provenea dintr-o familie de intelectuali austrieci din Bucovina. S-a format la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Şi-a început cariera ca anatomo-patolog la Spitalul Colţea, unde a ajuns şef de lucrări în perioada 1912–1913. A fost apoi profesor de anatomie la Iaşi, după care a revenit la Bucureşti. Aici a ţinut cursuri de anatomie artistică la Şcoala Superioară de Belle Arte, dar şi la Academia de Educaţie Fizică, unde cursurile sale de anatomie le foloseau celor care studiau mişcarea. Ca profesor, Francisc Rainer a dezvoltat o metodă personală, nouă, numită mai târziu „rainerism”. El se folosea de sinteza mai multor ştiinţe când făcea prezentarea unei idei, se folosea de demonstrațiile biologiei și antropologiei, pentru a confirma fenomenul istoric. Studenţii erau fascinaţi de felul lui de a preda anatomia.
S-a făcut cunoscut publicului larg în anii interbelici prin mai multe conferinţe în care a comunicat rezultatele cercetărilor monografice din satele Nereju, Fundul Moldovei şi Drăguş, pe care le-a studiat în echipele profesorului Dimitrie Gusti.
Rainer ştia ca nimeni altul să le explice ţăranilor cât de importante erau măsurătorile antropologice şi cercetările sanguine pe care le făcea în sate echipa sociologică. Dimitrie Gusti mărturisea despre el: „Numai cine a lucrat pe teren cu Francisc Rainer poate să-şi dea seama de impresionanta, tăcuta, neobosita şi entuziasta activitate desfăşurată de dânsul nu numai pe tărâmul cercetărilor, dar, ceea ce nu se ştie, şi pe cel practic. Căci Fr. Rainer, pentru întâia oară în ţara românească, a creat în satele unde lucra, câte o secţie medicală, aducând cu sine lăzi uşor transportabile cu medicamente şi lăsând la plecare ţăranilor fişe de grupele sanguine”.
Materialul său ştiinţific adunat în satele româneşti studiate se compune din peste o mie de fişe antropologice, din rezultatele a peste 2.500 de reacţii serologice pentru stabilirea grupelor sanguine, din aproape 500 de clişee fotografice purtând fiecare trei imagini ale aceleiaşi persoane.
Dimitrie Gusti spunea, când l-a recomandat la intrarea în Academia Română, că profesorul Rainer a fost un deschizător de drumuri în privinţa unei antropologii a poporului român şi că este drept să fie considerat în rândul întâi între savanţii lumii.
Pe de altă parte, Mircea Vulcănescu îl caracteriza astfel: „Cultura lui prodigioasă ne uluise. Profesorul era în stare să evoce – spre lămurirea unui caracter antropologic dominant, ori a unui caz concret de medicină operatorie – orice amănunt din Comedia umană a lui Balzac, întreaga gestație intelectuală a quartetelor lui Beethoven sau chiar o năzdrăvănie cu haz din povestirile Baronului de Münchhausen”.
Eminentul doctor Ion Cantacuzino spunea la rândul lui că Rainer era cel mai erudit om pe care îl cunoştea.
Francisc Rainer a înfiinţat în 1940 Institutul de Antropologie din Bucureşti, care astăzi se află în subordinea Academiei Române şi îi poartă numele.
La Cheia, în judeţul Prahova, există Muzeul de Antropolgie „Francisc Rainer”, în care găsim amănunte despre viaţa, opera şi activitatea savantului. Iar o stradă din Bucureşti aminteşte trecătorilor că a existat cândva un profesor important cu numele Francisc Rainer.
În ultimii ani, activitatea savantului român a fost readusă în atenție de istoricul Andrei Majuru, managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, care a şi organizat în 2019 expoziţia foto-documentară Un austriac la București: Francisc Iosif Rainer, personalitate universală, la Institutul Cultural Român de la Viena (detalii, click aici.)
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică
