Pe Aleea Mitropoliei din Bucureşti ne atrage atenţia frumoasa vilă în care a trăit familia Costa-Foru.
Vila care poartă astăzi o plăcuţă ce aminteşte cui a aparţinut era un loc de întâlnire preferat de artiştii şi intelectualii din perioada interbelică. Pe unii i-au costat câţiva ani de puşcărie politică în comunism acest gen de întâlniri şi discuţii, cum au fost Simina Mezincescu şi Constantin Noica. Dar nu despre acest subiect scriu acum, ci despre doi bărbaţi din familie, Gheorghe şi Constantin Costa-Foru.
Familia lor provine din aromânii înstăriţi care s-au stabilit în veacul al XVIII-lea în Țara Românească, iar printre membrii marcanți ai acestei familii regăsim avocați, publiciști și oameni de cultură.
Gheorghe Costa-Foru, care a trăit între anii 1820 şi 1876, la București, a fost politician, profesor și jurist. Şi-a luat doctoratul în Drept la Sorbona (1), a predat în universităţi din Saxonia și Austria,a redactar revista juridică ”Magazinul judecătoresc” (2) şi a realizat un studiu despre educaţia europeană a vremii sale (3). Pe baza acestui studiu, a fost chemat să organizeze în Ţara Românească învățământul superior românesc. Tot el a militat pentru începerea lucrărilor la clădirea Palatului Universității, din 1857. De altfel, Gheorghe Costa-Foru este primul rector al Universității din București, în 1864, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
A mai fost ministru al Justiţiei, de Externe şi agent diplomatic al României la Viena.
Este considerat, împreună cu Vasile Boerescu, unul dintre pionierii Dreptului penal în România.
Fiul său, Constantin Costa-Foru, a trăit între 1856 şi 1935. A studiat la Heidelberg, apoi la Paris și la Dresda. S-a căsătorit cu Maria Paspatti şi au avut 10 copii.
A urmat o carieră în drept şi ulterior în politică, industrie şi publicistică. A fost avocat şi deputat independent, a ocupat funcţii în diplomaţie şi administraţie publică.
Din 1883 a început afaceri cu petrol, devenind printre primii industriaşi ai Regatului. În prima parte a secolului al XX-lea a renunțat la politică și a început o activitatea publicistică axată mai ales pe teme sociale. A fost un fervent al apărării drepturilor omului, convingerile sale politice fiind de stânga. Pentru aceasta, în 1929 a devenit unul dintre fondatorii Ligii Drepturilor Omului. A murit în 1935.
În cinstea celor doi membri ai familiei Costa-Foru două străzi din Bucureşti le poartă numele. În Vila Costa-Foru de pe Aleea Mitropoliei se organizează diverse activităţi artistice.
________
(1) Cu lucrarea ”Jus romanum: De ritum nuptiarum. De sponsalibus. De concubinis”, publicată la Paris în 1849, la Impr. Bailly, Divry et C-ie, 36 în latină (p. 3 – 15) și franceză (p. 17 – 35).
(2) Primele șase volume (broșura I), 1855, la Tipografia Colegiului din Bucuresti. Volumul al II-lea, ”Magazinul judecătoresc. Codicele penale de G. Costaforu”, 1872, Imprimeria Statului din București.
(2) ”Studii asupra instrucţiunei publice în unele din statele cele mai înaintate ale Europei” București, Tipografia Colegiului Sf. Sava din București, 1860.
Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică
