”Hillel Mittelpunkt, unul dintre cei mai de vază dramaturgi israelieni” de Gheorghe Miletineanu

612
Imagine din spectacolul ”Ismailia” de Hillel Mittelpunkt
Imagine din spectacolul ”Ismailia” de Hillel Mittelpunkt

cronica de teatru logo leviathanNăscut în 1949 la Tel Aviv, Hillel Mittelpunkt este de-acum autorul a peste 30 de piese, mai toate puse în scenă la teatrele subvenționate, cele mai importante, ale țării – Habima, Teatrul Cameri, Teatrul Khan de la Ierusalim ș.c.l. Obișnuiește să-și monteze singur scrierile dramatice. Multe dintre lucrările sale au fost reluate după câțiva ani și câteva dintre ele au dobândit statutul de lucrări clasice ale teatrului israelian contemporan. ”Apele adâncurilor”, de pildă, montată pentru prima oară la Habima în 1977, a fost reluată în 1988 la Ierusalim: textul înfățișează, cu multă duritate, existența în societatea de azi din Israel a unei lumi marginale care nu beneficiază de șansa de a evada din mlaștina în care trăiește și poate că – spune un critic – nici nu dorește să iasă din ea. Acuitatea problemei sociale ridicate de dramaturg și necruțarea cu care descrie, fără mizerabilism ieftin, lumea acestor nefericiți au făcut ca piesa să intre rapid în fondul de aur al teatrului național.

Hillel Mittelpunkt
Hillel Mittelpunkt

O altă scriere remarcabilă a dramatugului este Gorodish” (1993), dramă de inspirație istorică, despre generalul devenit, în 1967, un simbol al victoriei din ”războiul de șase zile”, iar apoi, în 1973, găsit răspunzător de dureroasa înfrângere din primele zile ale ”războiului de Yom Kippur”; comisia guvernamentală care a cercetat erorile militare comise atunci l-a considerat vinovat ”de situația primejdioasă în care au fost surprinse trupele” israeliene. Piesa lui Mittelpunkt reconstituie cu un atent simț al nuanțelor destinul tragic al lui Gorodish și invită la meditație despre valorile țării, cele reale, ca și cele imaginare. Publicul bucureștean iubitor de teatru a putut cunoaște, dintre piesele lui Hillel Mittelpunkt, două, montate în stagiunea trecută la Teatrul Evreiesc de Stat  Șofer/pictor” (de fapt, Șofer/pictoriță) și Varșovia: Ghid Turistic”.

Ismailia b.

”Ismailia” e o lucrare jucată pentru prima oară în 2002 la Teatrul Beit Lessin; a fost distinsă atunci cu premiul pentru cea mai bună piesă originală a stagiunii; Teatrul Cameri a pus în scenă ”Ismailia” în 2017, în regia autorului. Acesta și-a subintitulat scrierea ”dramă comică”; piesa este, deci, o ”dramedie”. Ismailia e o localitate în nord-estul Egiptului, supranumită în țara ei ”Orașul frumuseții și al farmecului”; acolo a avut loc, în ultima fază a ”războiului de Yom Kippur”, între 18 și 22 octombrie 1973, o bătălie între Armata Israeliană de Apărare și Armata Egipteană; bătălia s-a încheiat o dată cu armistițiul impus de către Consiliul de Securitate al ONU. În cursul acestei bătălii s-a călit prietenia dintre trei tovarăși de arme – Miki, Ami și Kritz. Kritz susține că la Ismailia el i-a salvat viața lui Miki; Miki susține că acest gest eroic nu e mai mult decât o legendă. Între Miki și Ami stăruie, încă din anii războiului în care au luptat împreună, un conflict nerezolvat. Acțiunea piesei lui Mittelpunkt se petrece ”după douăzeci de ani”. Lumea înconjurătoare s-a schimbat, cei trei prieteni s-au schimbat și ei.

Fotografii din spectacolul ”Ismailia”
Fotografii din spectacolul ”Ismailia”

Miki este acum un medic ginecolog cu renume, ceea ce și-a dorit dintotdeauna să fie; e bine situat și pare realizat întru totul; e însă implicat profesional în niște combinații îndoielnice; e însurat și tată de familie, și își oferă o legătură extraconjugală cu Gabi, soția prietenului său Ami; și-a făurit reputația unui om calculat și rece; succesul lui deplin pe plan social ascunde un imens gol lăuntric. Ami e un jurnalist quasi-ratat, cu ”probleme alcoolice”; e în tratament la un psiholog care-i recomandă să pună la cale un adulter al soției sale Gabi cu prietenul său Miki, pentru ca astfel să se elibereze de gelozii și de obsesiile ratării… Kritz este, în trio-ul de prieteni, ”păgubosul”; a ajuns paznic la un hotel de la Marea Moartă; despre prima lui soție aflăm că era o târfă; acum dorește să se recăsătorească și să se stabilească împreună cu nevasta în Cipru, unde susține că-i așteaptă o situație foarte promițătoare; până una alta, îl constrânge pe prietenul său Miki să-i accepte serviciile ca antreprenor pentru lucrările de renovare a apartamentului acestuia, deși nu e antreprenor profesionist; în schimb, ciupește bani de unde poate și se arată a fi un potențial șantajist: prietenia nu l-a împiedicat să-l fotografieze pe Miki împreună cu Gabi, nici să scotocească printre hârtiile lui Miki destul ca să descopere combinațiile ilicite ale ginecologului și să fotocopieze în mai multe exemplare actele compromițătoare; prietenia nu-l împiedică nici să-i dezvăluie lui Ami adulterul soției cu bunul lor prieten; în cele din urmă, va trage cu pistolul de care nu se desparte nicio clipă un foc care, din fericire, nu omoară pe nimeni. Cei trei prieteni se despart pentru totdeauna, cu frumoasele crezuri ale tinereții spulberate, cu toate trădările reciproce dezvăluite, cu povara tuturor mizeriilor cotidiene ale maturității, fiecare dintre ei profund nefericit în felul său. Tema subterană a reîntâlnirii celor trei eroi ai piesei este, desigur, trădarea idealurilor morale sub semnul cărora s-au împrietenit odinioară; tovărășia de arme este, pentru o anumită generație de israelieni, o valoare sacrosanctă, valoarea supremă, și tocmai această valoare cei trei au reușit s-o terfelească iremediabil, supraviețuind din compromis în compromis. Acest amar act de constatare a unui dureros eșec este întreprins de Mittelpunkt cu luciditate, fără menajamente și cu nedezmințit umor, umor negru, firește, dar umor. În decorul simplu și sugestiv al Alexandrei Nardi (costumele au fost concepute de Hadas Avneri), dramaturgul și-a îndrumat admirabil interpreții: Amos Taman (Miki), Micha Selektar (Ami) și Alon Dahan (Kritz); tustrei sunt de o autenticitate totală, fiecare în rolul său, și tustrei pun în lumină, cu un remarcabil simț al nuanțelor, fiecare dramă a personajului său.

Vezi arhiva rubricii Cronica de teatru 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.