In memoriam Alexandru Ioan Cuza (15 mai 1873)

33
Mișu Popp, Portretul lui Alexandru Ioan Cuza, 1881, Muzeul de Artă din Brașov
Mișu Popp, Portretul lui Alexandru Ioan Cuza, 1881, Muzeul de Artă din Brașov

fila-de-calendar-rubrica-leviathan.ro_La 15 mai (stil nou) 1873 a murit la Heidelberg (Germania) Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820, la Bârlad), primul domnitor al Principatelor Române (1859–1862) şi al statului naţional România (1862–1866); participant activ la Revoluţia de la 1848 din Moldova.

La 5/17 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Ca domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea uniunii personale (de la 1859) de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române, prin înfăptuirea unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar cu numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu un singur Guvern (22 ianuarie /3 februarie 1862) şi un singur Parlament (24 ianuarie/5 februarie/1862). Sub domnia sa s-au pus bazele dezvoltării moderne a naţiunii române din punct de vedere economic, social, politic şi cultural; guvernarea sa a întâmpinat, însă, o puternică opoziţie din partea conservatorilor şi a liberalilor radicali, care au organizat un complot şi l-au silit să abdice (11/23 februarie 1866). Fiind exilat, Cuza îşi va petrece restul vieţii dincolo de hotarele ţării.

Membru de onoare post mortem al Academiei Române din 2018.

Vezi: Heidelberg – ultimul popas al domnitorului Alexandru Ioan Cuza de Pușa Roth  

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.