• Natura umană este un izvor nesecat de resurse. Dar nu sunt destinate exploatării, ci stimulării!
• Alienarea generată de actualele mijloace de influențare socială a atins pragul cel mai înalt, insinuându-se în mintea oamenilor și declanșând o catastrofă – auto-alienarea.
• Cine nu poate opera cu complexități are iluzia că gândește!
• Gândirea dihotomică, radical duală, este alterată de instincte și emoții primare.
• De ce oare aproape întotdeauna îi ignorăm pe cei cinstiți prin vrere proprie și conștiință? Or fi prea puțini ori, privindu-ne în oglindă, ne proiectăm fasciculul de neîncredere și obidă peste tot?
• Politicienii mint fără oprire, dar se miră că oamenii nu mai au încredere în ei!
• Un cleric își începe pledoaria pentru nevoia de „vorbe bune” cu ceea ce spunea un înțelept: „Omul cel dinlăuntru este în întregime o rană, oricâte medicamente și bandaje i-am pune, rana nu se va închide niciodată”. Și continuă, referindu-se la ambiguitatea vorbirii, care, în înțelegerea lui, fie adâncește rana, fie o oblojește.
Se înscrie cuminte în tradiția religioasă, care cultivă mijloace paliative pentru sprijinirea omului în încercarea lui de a supraviețui cu o rană perpetuă. Dar ignoră esențialul – înțeleptul invocat vorbește de o rană care cuprinde pe de-a-ntregul omul lăuntric și care nu se va închide niciodată. Ceea ce înseamnă, într-un limbaj rațional, că natura umană se află într-o condiție improprie, că omul trăiește într-un mediu ostil vieții sale lăuntrice, rănită astfel iremediabil.
E adevărat, vorbele pot alina sau înteți suferința. Esențial este însă ca omul să fie îndemnat și ajutat să-și aproprieze o condiție, care, în loc să-i producă și să-i întrețină rana lăuntrică, să-i stimuleze potențialitățile naturii sale, până în pragul în care va deveni suficient de puternic pentru a se vindeca singur.
Vorbele, chiar dacă alină, nu sunt suficiente, ba chiar pot să inducă pasivitate ori să elimine căutările.
• Bunul-simț nu le dă pace nici măcar geniilor.
• Bunul simț este ultima tresărire a naturii umane!
• Părerile sunt cel mai prezumțios afront adus gândirii!
