Despre isme
ISM (ă) înseamnă închiderea în nucleul unei idei. În mod normal, oriunde te-ai afla, ești prezent (potențial) în toate punctele cardinale. Dacă te închizi în unul singur ești doar nordic, sudic, estic sau occidental. Devii astfel victima unei isme, adică a unui păianjen care te ține lipit de pânza lui și îți consumă umanitatea.
Dacă aparții unei comunități, de aici pornind, ești deschis spre oricare altele, dar dacă devii comunist te închizi automat în viziunea unei vizuini și te livrezi total grupului tău.
Dacă nu limitezi câmpul tău referențial și adopți relativitatea atingi nivelul optim al unei minți funcționale, dar dacă ești relativist ești parte a unui mediu lipsit de orice reper, viața ți se rarefiază iar tu ești în derivă continuă. Chiar dacă nu naufragiezi, sensul vieții tale se dizolvă.
Același lucru se produce cu orice opțiune valorică care eșuează în terminația –ism.
• Când creierul e năclăit de prostii și gânduri rele, orice urmă de luciditate dispare!
• Vom ieși din actuala condiție umană, doar atunci când călătoria copilului spre sine nu va mai fi paralelă cu viața socială.
• Societățile actuale sunt mari producătoare de anomie și crimă.
• Mulți intelectuali scorțoși ajung flăcăi tomnatici la poalele gândului.
• Izvorul adevăratei educații este călătoria copilului spre sine, adică descoperirea și actualizarea naturii proprii. Actuala educație este năvala societății asupra copilului, moderată doar de pruncie ori de armonia familială.
• Noi provocăm mai întâi răul. Noroc că apoi, printre altele, unii învățăm să facem binele.
• Un vechi înțelept spunea: „Lumea e perfectă ca și dorința mea de a o îndrepta”. Adică lumea devine continuu, fără să țină seama de ritmurile individuale. Dar nu ignoră dorința mea de a o face mai bună.
Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu
Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu
Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu
