”Inaugurarea Teatrului Maria Ventura din București” de Costin Tuchilă

489
Costin Tuchilă teatrul maria ventura bucuresti leviathan.ro

fila de calendar rubrica leviathan.roÎn 14 septembrie 1929 s-a inaugurat la București Teatrul Maria Ventura cu spectacolul, în premieră absolută, ”Lupii de aramă” de Adrian Maniu, în regia lui Victor Ion Popa.

În 1929, Maria Ventura înființează la București, la solicitarea autorităților române, teatrul care îi poartă numele. Teatrul Maria Ventura funcționează până la închiderea sa, în 1934, în Sala Comedia (actualul Teatru Odeon de pe Calea Victoriei). Clădirea, scrie Lucian Sinigaglia, într-un foarte documentat istoric al acestei săli bucureștene (1), este una dintre creațiile de marcă, în stil eclectic, ale arhitectului Grigore Cerchez (1851 – 1927). Societatea ”Atlas”, pentru care se construise edificiul, încredințase în 1911 conducerea Teatrului Comedia actorului Ion Manolescu, spectacolul inaugural având loc în ziua de Crăciun a acelui an. Programul a cuprins Corul oaspeților din opera ”Tannhäuser” de Wagner și fragmente de piese interpretate de actori de la Teatrul Național din București (Maria Giurgea, Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Ion Manolescu) și ai unei trupe franceze conduse de Le Bargy. Deși repertoriul primei stagiuni fusese atrăgător și pe scenă apăreau frecvent nume mari (Lucia Sturdza, Romald Bulfinsky, Grigore Mărculescu), Ion Manolescu demisionează în 1912, motivul principal fiind rețetele slabe ale spectacolelor, datorate probabil prețurilor mari ale biletelor impuse de Societatea ”Atlas”. După trupe mai mult sau mai puțin efemere care joacă la Comedia (”Comedia bufă”, condusă de Nicolae Niculescu-Buzău, cea a lui Constantin Radovici, trupa de operetă a lui G. D. Carussy, ”Compania de comedii şi reviste” îndrumată de Achille Popescu), ”Compania Marioara Voiculescu-Bulandra” (2) s-a instalat în Sala Comedia în septembrie 1915”, pentru ca mai bine de un deceniu, în perioada 1918 – 1929 sala să aparțină „Companiei Bulandra” (3), devenită prin asociere ”Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin”, unul dintre teatrele importante din Bucureștiul interbelic, care a funcționat până în 1941.

Sala Comedia din București
Sala Comedia din București

Așadar, societarei Comediei Franceze sala îi era familiară. Jucase aici, cum am văzut, în ”Îndrăgostita” de Georges de Porto-Riche și ”Marșul nupțial” de Henry Bataille, pentru ca în 1927 afișul ”Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin” să anunțe seria seria de reprezentaţii Maria Ventura în ”Prizoniera” de Édouard Bourdet (premiera în 7 februarie 1927), piesă pe tema suferinței unei femei damnate, care se jucase cu mare succes în premieră la Paris, la Teatrul Fémina (3 martie 1926) și despre care se formulaseră elogii: ”La Prisonnière a repurtat un succes care va conta în istoria teatrului acestor ultime decenii” (4); ”La Prisonnière atinge nivelul capodoperei, ea relevă adesea un tur de forță, dar ne grăbim să spunem că mijloacele folosite pentru a realiza acest tur de forță sunt de o calitate, de o probitate constante” (5); ”Al doilea act al Prizonierei nu m-a emoționat mai puțin decât cele mai înălțătoare momente din Fedra.” (6).

În spectacolul bucureștean, alături de Maria Ventura (Irène), jucau Tony Bulandra, Maria Mohor, Irina Nădejde, Ion Manolescu, Gh. Storin, Camelia Mihail.

Bună cunoscătoare a vieții teatrale bucureștene, celebra actriță avea nevoie de un regizor pentru noul său teatru. Cel căruia îi încredințează direcția de scenă este Victor Ion Popa, tocmai reîntors de la Cernăuți, unde condusese Teatrul Național. Fusese numit în această funcţie în 22 octombrie 1927, rămânând până la sfârşitul stagiunii 1928–1929. Montase între altele, la Cernăuți, în premieră absolută, ”Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu (29 mai 1928). În aceeași vară vine de la Cernăuți la București actorul Jules Cazaban, care va cooptat imediat în trupa Teatrului Maria Ventura, alături de nume importante ale scenei românești: Aura Buzescu, Leny Caler, Marietta Anca, George Timică, Ion Iancovescu, George Vraca, Mihai Popescu, Alexandru Giugaru, George Timică şi Ion Sârbul.

Interesul Mariei Ventura pentru dramaturgia nouă românească devenise constant. Actrița jucase la Teatrul Național din București (unde, de altfel, după război, i se rezervase anual câte o micro-stagiune, în peroadele când nu vea spectacole la Comedia Franceză) în premiere absolute cu piese românești: în 1927 în ”Meșterul Manole” de Octavian Goga, apoi, în 1928, în ”Pavilionul cu umbre” de Gib Mihăescu (rolul Liana; prima reprezentație: 3 martie). Pare deci firesc că Teatrul Maria Ventura se deschide în 14 septembrie 1929, cu premieră absolută a unei piese românești: poemul dramatic, de factură expresionistă, ”Lupii de aramă” de Adrian Maniu, cu Maria Ventura în rolul Domniței, alături de (în ordinea de pe afiș) Aura Buzescu, Maria Mohor, Getta Kernbach, Silvia Fulda, Marietta Deculescu, George Vraca, A. Pop-Marţian, Constantin Toneanu, Ionel Ţăranu, Corneliu Danielescu, Jules Cazaban, Stroe Atanasiu, N. N. Matei, N. Sireteanu, Tudor Călin, Vasile Lăzărescu, Cezar Rovinţescu. Decoruri: Anastase Demian. Compoziție muzicală: Sabin Drăgoi. Pentru reprezentarea scenică, Adrian Maniu adăugase un Prolog (devenit tabloul I) formei apărute în ”Viața Românească” (7)

Putând fi alăturată, prin certa ei formulă expresionistă, de ”Meșterul Manole” de Lucian Blaga, a cărei premieră absolută avusese loc tot în 1929 (6 aprilie, Teatrul Național din București), piesa reprezenta o noutate în teatrul românesc, prin accentul pe ”personajul generic, colectiv”, trăsătură expresionistă, desigur, și prin opțiunea ”pentru formula stilizată, expresivă, grandioasă”, pentru ”expresia aforistică, sintetică”, de unde absența unui conflict puternic ”și o oarecare inaptitudine pentru fabulație” (8).

________

(1) Lucian Sinigaglia, ”Sala Comedia din București. Un secol de existență”, în Studii și Cercetări de Istoria Artei, Teatru, Muzică, Cinematografie, serie nouă, Tom 5–6 (49–50), București, 2011–2012, p. 161–168. Vezi: http://www.istoria-artei.ro/resources/files/SCIA.TMC%202011-2012-Lucian%20Sinigaglia.pdf

(2) Primul spectacol al ”Companiei Marioara Voiculescu-Bulandra”, 30 august 1914, cu piesa ”Soţul ideal” de Oscar Wilde; în distribuţie: Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza-Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu, Constantin Toneanu.

(3) Lucian Sinigalia, idem.

(4) Antoine, „L’Information”, 8 martie 1926.

(5) Robert de Flers, „Le Journal des débats”, 15 martie 1926.

(6) Georges Pioch, „Volonté”, martie 1926.

(7) Anul XXI, nr. 5 și 6 (mai-iunie) 1929..

(8) Doina Modola, în Adrian Maniu, ”Lupii de aramă”, ediţie îngrijită şi prefaţă de Doina Modola-Prunea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, seria „Restituiri”, 1974.

Vezi: Maria Ventura de Costin Tuchilă, în Revista Teatrală Radio

Maria Ventura în ”Fedra” de Jean Racine, traducere de D. Nanu. Fragment din Actul I, scena 3. Înregistrare pe disc cu turația 78, perioada 1929 – 1932. Originalul se află în Muzeul Teatrului Național din București. Fragment difuzat în emisiunea ”Un ideal: Fonoteca teatrului românesc”, realizator: Costin Tuchilă. Invitat: istoricul de teatru Ionuț Niculescu. Data difuzării în premieră: 15 octombrie 2004, Radio România Actualități

Copyright © Teatrul Național din București și Radio România

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă

Vezi Arhiva rubricii Filă de calendar 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.