”Jocul dragostei” de Lică Barbu

89
Desen de Lică Barbu
Desen de Lică Barbu

logo lumea lui licutaBunǎ ziua, Oameni buni!, ăăă, asta… Oameni mari!

Încǎ nu sunt hotǎrât dacǎ sǎ scriu ”Buni” sau ”Mari”. Mai lǎsaţi-mi timp. Nu am cum sǎ ştiu dacǎ a fi Om Mare e una şi aceeaşi cu a fi Om Bun. Voi trebuie sǎ-mi spuneţi. Am observat cǎ o cam bâlbâiţi în răspunsuri. Ori nu-l citiţi pe Licuţă, ori nu vǎ place de mine. Mă rog! Haideţi să vă povestesc ceva frumos:

Câteva zile am fost bolnăvior, iar azi mama m-a lăsat la stradă, cu condiţia să nu alerg. Nici nu a fost nevoie. Am stat jos pe un scăunel de lemn şi am fost atent la jocul Cal de Rege – Cal de Prinţ. Un joc cu pietricele, neimportant pentru Oamenii mari, pentru că nu este cu bani. Doar bucuria jocului este tot câştigul.

Oamenii mari joacă loto, bingo, loz în plic, ca să câştige bani. Se gândesc la vile, maşini, averi mari, să ajungǎ bogaţi. Habar n-au! Noi, copiii, suntem mai bogaţi ca ei. Când ne jucăm, ne gândim la tot Universul.

Eu trebuia să fiu atent ca toţi să joace corect, să nu fure pietricele, să arunce fix de la linia cu cretă şi să dau pedepse. Tatalai tot căuta să o păcălească pe Zburlita. Era neatentă. Se uita mereu la mine zâmbind şi Tatalai, juuup!, îi şterpelea o pietricică. La început am ţipat la el, că nu-i corect, că-l voi da afară din joc. Nici nu mă auzea, dar mi-a convenit.

Zburlita pierdea, iar eu trebuia să-i dau o pedeapsă. Cea mai tare pedeapsă era să mă sărute. Culmea era cǎ îi convenea şi ei. Cred cǎ îl lǎsa intenţionat pe Tatalai sǎ-i ia pietricelele.

Şi acum, vă întreb Oameni mari: Este corect cum procedam? Ăsta e joc?

Nu!, vă răspund. Nu e joc, e dragoste.

Vezi arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Vezi și pagina Zâmbetul unește  

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.