Nu, nu, nu! Nu vreau să cred că ceea ce am promis cândva, într-un Decupaj apărut cu ceva timp în urmă, a fost uitat. A fost doar amânat, așa cum promisesem în cele scrise atunci; citatele despre timp le voi publica mai târziu. Adică… altă dată.
Și-acum acest „altă dată” a bătut la fereastra memoriei mele și mi-a reamintit discret că promisiunea făcută atunci ar trebui îndeplinită acum, că i-a venit timpul, i-a sunat ceasul, cum se mai spune. Așa că voi trece la treabă, căci „a promite e nobil și a te ține de promisiune este o onoare, un gest frumos”, îmi spun, și, cum eu rămân o promotoare a frumosului și a binelui, mă voi ține de cuvânt chiar acum, ca să nu cad în brațele unui lapsus ce-mi dă târcoale.
Mărturisesc sincer, în ultimul timp mă cam fugăresc uitările. Adică uit de la mână până la gură, cum se mai spune, mai în glumă, mai în serios! Dar nu este, cu adevărat, o glumă să te ascunzi sub mantaua transparentă a lapsusului și să te simți apărat de ea în fața lumii. Este o realitate indubitabilă în fața căreia nu poți întreprinde decât foarte puține lucruri. Încerci una și alta, în speranța că poți să scapi de ea, dar fără rezultate remarcabile, că, deh!… „Sunt bătrân, mai uit din când în când câte ceva” – o scuză imediată la care apelez atunci când nu văd bine, când nu aud bine, când uit unele și altele.
„Nu e așa de grav, le fac selectiv”, îmi șoptesc în gând, ca să nu mă audă nimeni, „capul sus și mergi tot înainte pe drumul vieții, dârz și hotărât, cu zâmbetul pe buze, așa cum ai învățat să faci și să crezi atunci când ai fost pionieră.”
Totuși, sunt cazuri când uit câte ceva, un nume, un titlu de carte, de film, un vers etc., și-atunci pun totul pe seama unui lapsus ce se face vinovat de toată această pană trecătoare de memorie: „Ah!”, mă consolez, cu multă milă în glas, „am doar un lapsus. Trece el…”, mă gândesc optimist, și-apoi încep să găsesc soluții.
Spun alfabetul în gând, oprindu-mă la fiecare literă, încercând să fac o mulțime de asocieri posibile între ele și să găsesc, tot plină de optimism, cuvântul uitat și căutat. Uneori reușesc de la prima încercare, alteori, însă, îmi trebuie ceva mai mult timp să repet de câteva ori alfabetul ca să-mi reamintesc, dar când găsesc rezolvarea mă bucur ca un copil.
„Evrica!”, îmi strigă sufletul de bucurie, ca și cum aș fi descoperit ceva nou alături de Columb și Magellan, apoi, pentru orice siguranță, scriu pe o hârtie cuvântul, numele redescoperit, uitat, ca să nu se mai repete și altă dată, că doar se știe: Verba volant, scripta manent!
Rareori îmi reamintesc imediat și-atunci satisfacția reușitei este și mai mare. Ah, totuși nu am uitat totul, unele lucruri îmi revin în memoria obosită, atât de solicitată de-a lungul anilor și care, cu timpul, se cam șubrezește…
Ehei, cam acestea sunt micile neliniști întâmplate zilnic, cu care mă confrunt, dar încerc să le trăiesc cu umor și cu speranța (care moare ultima, se știe doar!) că o să fie mai bine… cu timpul.
Carpe diem!
Așa că, după cum vedeți, timpul își spune cuvântul. Își pune amprenta, în ultimii ani, pe întâmplările de zi cu zi. Am recurs la acest periplu gândind că nu sunt singura care se confruntă cu aceste probleme și ne ascundem lapsusul, ce nu ne ocolește, scuzându-ne grăbit: „Sunt uituc, asta e. Scuze! N-am ce face! Bătrânețea, haine grele, ce n-aș da să scap de ele… Timpul nu iartă pe nimeni!”
Așa că mă înțelegeți de ce am făcut-o…
Ah, timpul! Desigur că tocmai de aceea mă simt foarte îndatorată lui, mai cu seamă atunci când își arată mila și răbdarea față de mine și mă mai iartă, mă ajută, zvârlind uneori mantaua lapsusului care mă acoperă, eliberându-mi mintea și memoria, iar speranța prinde aripi de fluture, zburând în jurul gândurilor mele posace, consolator.
Ah, ce mare bucurie trăiesc atunci, în acele clipe, alături de el! Îl simt ocrotitor, trecând pe lângă mine cu multă înțelegere. Timpul iertător, prietenos, care mă ocrotește, nu mă uită în momentele de cumpănă și nu mă lasă singură precum un cocon învelit în mătasea uitării, a unui lapsus trecător.
Dar nu mereu. Mă mai lasă uneori să fiu luată de vârtejul uitării, iar aripile fragile ale speranței se frâng cu tristețe.
Așa că faptul că nu am uitat ce am promis acum câtva timp mă îmbie să trec și la fapte, iar amânarea să capete astfel un sfârșit binemeritat, spre ușurarea memoriei mele, căci acest gând m-a însoțit mai tot timpul, ca să nu uit.
Am cules sute de citate despre timp, despre care am socotit că merită să le păstrez și să le folosesc la nevoie. Îndrăznesc să cred că citatele sunt foarte interesante, nu numai pentru mine; ele fiind, de fapt, chintesența gândirii unor oameni înțelepți, filosofi, scriitori, oameni care au gândit frumos pentru noi și pe care nu trebuie să-i uităm.
Din respect pentru toată înțelepciunea adunată în aceste citate nu mă lasă sufletul să le dau uitării, dar, mai cu seamă, din respect față de autorii acestora, mă grăbesc să vi le fac cunoscute. Desigur, nu pe toate, căci am câteva sute adunate într-un caiet. Unele le-am folosit deja, de-a lungul celor zeci de ani, în rândurile scrise și în gândurile decupate aici cu grijă și emoție.
Așadar, iată florilegiul decupat:
„Timpul este focul în care ne ardem cu toții existența.” – Friedrich Nietzsche.
„Timpul e moarte, spațiul e luptă și mișcarea e suferință.” – Mihai Eminescu.
„Timpul este cel mai mare umorist, el știe să râdă de toate.”
„Când ai aceeași viteză cu el, nu simți cum trece timpul.” – Vasile Ghica.
„Pierzi în viață ani și la moarte cerșești o clipă.” – Nicolae Iorga.
„Timpul este învățătorul și dascălul tuturor.”
„Pierderea vremii bune este maica și sămânța vremii rele.” – Dimitrie Cantemir.
„O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorată neglijenței. Și dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viață făcând altceva.” – Seneca.
„Timpul, cel care ne corectează atunci când judecata noastră dă greș.” – Lord Byron.
„Nu există durere pe care timpul să n-o micșoreze și să n-o atenueze.” – Cicero.
„Ia-ți timp pentru a reflecta, dar atunci când vine vremea pentru acțiune, încetează să gândești și pune-te în mișcare.” – Napoleon Bonaparte.
„Timpul este o imagine a eternității.” – Platon.
„Cel mai prețios sfetnic al omului este timpul.” – Publilius Syrus.
„Dacă timpul n-ar fi ireversibil, n-aș regreta deloc să trăiesc în orice epocă a istoriei, fiindcă niciuna nu e mai bună decât cealaltă.” – Emil Cioran.
„Timpul liniștește și lămurește. Nicio stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului.” – Thomas Mann.
„Timpul este un foarte bun profesor, dar, din păcate, își omoară elevii.” – Hector Berlioz.
„Timpul este suficient pentru cei care chiar îl folosesc.” – Leonardo da Vinci.
„Oamenii de rând caută să petreacă timpul, cei de talent să-l folosească.” – Arthur Schopenhauer.
„Singura rațiune de a fi a timpului este ca nimic să nu se întâmple dintr-odată.” – Albert Einstein.
„Fiindcă nu știi ce te așteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin și, sub lumina lunii, bea, zicându-ți că luna te va căuta poate zadarnic mâine.” – Omar Khayyam.
„Un om care îndrăznește să risipească o oră din timpul său nu a descoperit valoarea vieții.” – Charles Darwin.
„Nimic nu este mai de prețuit decât valoarea zilei.” – Goethe.
„Există momente când timpul se oprește în loc.” – Simone de Beauvoir.
„Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața înapoi.” – Seneca.
„Timpul, această veche balanță de aur care judecă și plătește.” – Victor Hugo.
„Răbdarea și timpul îți aduc mai mult decât puterea și pasiunea.” – La Fontaine.
„Toate sunt bune la timpul lor.” – Sofocle.
„Bătrânețea și timpul ne învață toate cele.” – proverb grecesc.
„Sfânta treime a tuturor timpurilor a fost: iubirea, pacea și pâinea.” – Vasile Ghica.
…și așa mai departe, între sute de citate. Cu toate pânzele speranței ridicate sus, până la cer, navighez cu timpul pe valurile vieții, reflectând la ce vremuri am trăit!…
„O tempora, o mores!” – Cicero.
Mönchengladbach, Germania
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici. Cartea poate fi comandată la una dintre adresele:
leviathan.romania@yahoo.com; costintuchila@gmail.com;
pusa.roth@yahoo.com, cu mențiunea pentru Editura Leviathan. Cartea poate fi procurată și de la Librăria „Mihai Eminescu” din București, Bd. Regina Elisabeta nr. 16, program: luni–vineri: 10.00–18.30; sâmbătă: 10.00–15.00, inclusiv comenzi online – click aici.
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
