„Liberland” de Ionuț Cristache

114
paradis fiscal

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roGata, am aflat cum scăpăm de ăștia… Cum care ăștia? Cu siguranță știți răspunsul, dar Revista Leviathan e o oază de eleganță și limbaj elevat, deci nu-mi permit un răspuns mai direct… Vedeți aici soluția, ne facem fiecare țara noastră, mă gândesc să ocup și grădina vecinei mele, mă proclam independent și suveran și caut un prim-ministru… Nu, domnule cutare, nu insistați, nu vă primesc… Servesc patria!

Am aflat că Liberland, statul apărut peste noapte pe un mal al Dunării de la granița dintre Croația și Serbia era în căutarea recunoașterii internaționale. Fondatorul (Vit Jedlicka) avea chiar planuri mari, dorind să facă din mica republică un nou paradis fiscal al Europei. El a înființat microstatul Liberland la mijlocul lunii aprilie, acum câțiva ani, iar de atunci, pe adresa oficială au sosit nu mai puțin de 330.000 de solicitări de acordare a cetățeniei. În ciuda unor incidente ceva mai ciudate, în care s-a trezit arestat la „granița” țării sale, Vit Jedlička susținea că înființarea unui stat nu e prea complicată. „Să înființez un stat nou a fost mai ușor decât credeam, povestea tânărul de 31 de ani, am avut nevoie doar de câteva lucruri simple: un website în patru limbi, un steag, o stemă, un proiect de Constituție.”

Constituția creată de tânărul ceh descria noul stat ca fiind „o republică constituțională cu elemente de democrație directă”. Cetățenii plătesc taxe doar dacă doresc, iar printre crimele capitale se numără doar poluarea și tulburarea liniștii publice. Din sutele de mii de cereri, Jedlička a aprobat doar 20, noii cetățeni urmând să își ofere gratuit serviciile în construirea republicii Liberland. „Există un interes crescut din partea unor occidentali și a persoanelor din lumea arabă care solicită acordarea cetățeniei. Avem o politică strictă. Nu avem nevoie de extremiști în Liberland”, mai spunea părintele celei mai noi națiuni europene.

Gata, prieteni, deschid și eu listele, am gard solid la casa mea din buricul orașului, granițele sunt sigure, e drept, mai intră pisicile vecinilor, dar sunt pașnice, le acord sigur cetățenie. Am și ieșire la hotelul de peste drum, doi nuci mari, ceva vișini, chiar și un smochin înfoiat asigură economia de piață a țării mele, pentru că – din păcate – cireșii s-au uscat. Sunt în plin proces de calculare a PIB-ului, proiectul de buget e gata, aștept doar pensia de mai, pentru câteva rectificări, fac și o autostradă de zece metri, voi avea cel mai mare ritm de creștere economică din Uniunea Europeană. Desigur, după economia țării natale, care duduie. Biroul de emigrări, pe care l-am deschis la poartă, lângă cotețul câinelui, sub liliacul abia înflorit, vă așteaptă. Cu un dosar cu șină, obligatoriu…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.