”Maria Tănase, dincolo de legendă” de Costin Tuchilă

221
Maria Tănase. Sursa foto: Wikipedia
Maria Tănase. Sursa foto: Wikipedia

fila de calendar rubrica leviathan.roSe ştie că, pe patul de moarte, Maria Tănase (25 septembrie 1913, București –  22 iunie 1963, București), a cerut, printre alte indicaţii referitoare la ritualul înmormântării, să se construiască o fântână: Pe un drum secetos – dornic de apă – să se scobească adânc o fântână pentru drumeţii însetaţi…” Faptul a intrat în folclorul bogat care înconjoară figura marii artiste, aşa cum se întâmplă de obicei. Orice detaliu biografic este comentat în fel şi chip, atribuindu-i-se uneori semnificaţii pe care nu le-a avut, în goana după senzaţional. Figura, atât de puţin conformistă, a Mariei Tănase, nu a putut scăpa de asemenea comentarii. Nu vom şti niciodată cât de reale sunt faptele puse în discuţie, cum nu ştim îndeobşte în privinţa multor personalităţi artistice, privite de amatorii de senzaţional prin prisma unor fapte anecdotice, care la rigoare nu au prea multă importanţă în biografia respectivă. În cazul Mariei Tănase, de pildă, s-a vorbit că ar fi colaborat cu serviciile secrete. În studiul ”Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică” (București, Editura Elion, 2003), Mihai Pelin vorbeşte despre relaţiile pe care le-ar fi avut Maria Tănase, la sfârşitul anilor ’30, cu Maurice Negre, corespondentul de la București al Agenţiei Havas şi rezident al serviciilor speciale franceze. După turneul din Turcia din 1940, Serviciul secret al armatei germane, Abwehr, ar fi vrut să o recruteze. Din date ale Serviciul Român de Informaţii, condus de Eugen Cristescu, Maria Tănase ar fi refuzat dar ulterior i-ar fi facilitat lui Eugen Cristescu schimburi de informaţii cu diplomaţi americani. Evident sunt supoziţii, care pornesc de la popularitatea artistei, de la moartea căreia se împlinesc, astăzi, 22 iunie 2019, 56 de ani, şi de la faptul că frecventa cercuri dintre cele mai diferite într-o perioadă tulbure.

Maria TănaseCât despre fântână, se credea că această dorinţă emoţionantă şi fără îndoială simbolică (la fel ca aceea a colţarului alb care trebuia să-i acopere capul după moarte), nu a fost respectată, că nu există o fântână săpată pe un drum secetos în amintirea Mariei Tănase. Era unul dintre acele gesturi de mare generozitate, pe care Maria Tănase, o artistă cu fire atât de comunicativă, cu o putere de fascinaţie exprimată în modul cel mai firesc, îl făcea din dragoste şi recunoştinţă. Într-un articol publicat cu ani în urmă în ”Gazeta de Sud”, Clara Stănescu citează mărturia caricaturistului Gabriel Bratu, din care reiese că fântâna de pe drumul ”dornic de apă” a fost construită: ”Gândul acela, lăsat cu glas de moarte, s-a adeverit. În comuna Călăraşi, în inima Saharei Olteniei – cum i-a spus Ilie Purcaru –, primarul Vergică Şovăilă a dat dispoziţie să se sape fântâna… Astăzi ea are menirea de a îndestula drumeţii însetaţi. Şi tot la ea vin miresele satului să soarbă apă, cum e datina pentru începutul de viaţă nouă – să le fie belşug şi fericire…”

Acelaşi Gabriel Bratu relatează o întâmplare petrecută, din câte am înţeles, la Craiova: ”Într-o seară de vară, la Debarcader, în parcul nostru, Doamna Maria ne povestea – eram şi cu Fărâmiţă Lambru – din multele întâmplări prin care trecuse. Atunci s-a apropiat de masa noastră cel care cânta la chitară printre meseni şi aduna banii. Maria Tănase l-a îndemnat să ne cânte ceva. Omul s-a oprit, a făcut o plecăciune şi a şoptit: «Doamnă, astă-seară n-am curajul să cânt, n-am dreptul să cânt. În faţa Domniei voastre, glasu-mi ar suna a doagă». Maria s-a ridicat atunci şi i-a sărutat obrajii. Aşa era dânsa. Un om deosebit. Odată, avea un concert la Lugoj şi a găsit la uşă o fetiţă de vreo 12 ani, plângând că n-avea bani s-o vadă pe «tanti Maria». A luat-o de mână şi a dus-o în culise, spunându-i să stea pe scaun, să nu plece. S-a dus şi s-a schimbat, apoi a apărut pe scenă, în costum popular, frumoasă şi cochetă. Fetiţa a ieşit din culise, s-a dus şi i-a sărutat mâna acolo, în faţa spectatorilor. De atunci, Minodora Nemeş – căci despre ea e vorba – a rămas la dânsa, ca fiică adoptivă.”

Arhiva rubricii Filă de calendar

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.