Medalion Nicolae Truță la Slatina

99
nicolae truta
Nicolae Truță

Muzeul Județean Olt și Asociația Culturală ”Nicolae Truță” Dobrețu vă invită la manifestările circumscrise împlinirii a 70 de ani de la nașterea pictorului oltean Nicolae Truță. Vineri, 8 februarie 2019, la ora 17.00, la Galeria ARTIS din Slatina va avea loc vernisajul expoziției de pictură a artistului Marcel Duțu – denumită sugestiv ”Pentru NAE”demers cultural de mare intensitate emoțională dedicat maestrului Nicolae Truță care pe 9 februarie 2019 ar fi împlinit 70 de ani. Demn de remarcat este faptul că și Marcel Duțu, unul dintre discipolii lui Nicolae Truță, s-a născut tot pe data 9 februarie (anul 1968) în orașul Slatina.

Sâmbătă, 9 februarie 2019, ora 11.00, în Sala de Festivități a Muzeului Județean Olt, va avea loc lansarea volumului ”Poezii alese” de Nicolae Truță, carte recenzată de scriitorul Paul Aretzu. Lucrarea a văzut lumina tiparului grație sprijinului financiar generos acordat de SC Alexana Mircos Media Srl, reprezentată de jurnalistul Costel Mirea, coordonatorii fiind Elena și Lucian Truță, președintele Asociației Culturale ”Nicolae Truță” Dobrețu și fiul lui Nicolae Truță.poezii alese nicolae truta

    Nicolae Truță – Înălțare pe Coloana Infinitului                                                     

O întreagă generaţie de înţelepţi sau magiştri au plecat prea devreme refuzând să mai respire într-o lume dezordonată şi impură, în care spiritul şi morala au căzut ireversibil în dizgraţie.

Rar mi-a fost dat să întâlnesc personalităţi cu anvergura intelectuală şi umană a pictorului Nicolae Truţă. Relaţia dintre noi a fost una specială, de mir şi sânge, pentru că a fost şi rămâne pururea părintele meu spiritual, fiindu-mi naş de cununie şi  naş de botez al copiilor mei, Maria-Teodora şi Lucian-Nicolae. Mulţi au avut privilegiul de a se bucura de omul Nicolae Truţă, un semen de-al nostru care nu şi-a  aparţinut niciodată sieşi. Sufletul său blând şi altruist nu putea să răspândească decât dragoste perpetuă şi o bunătate fără limite. Tremura, lăcrima şi se bucura cu inocenţa unui suflet de copil în faţa feeriei naturii şi a splendorilor vieţii. Asculta cu îngăduinţa marilor caractere şi dădea sfaturi dintr-o experienţă în care ambiţiile sau orgoliile mărunte erau extirpate.

Viaţa nu i-a fost una scutită de necazuri, însă i-a dăruit harul divin al alchimiei culorii. A avut întotdeauna de partea sa puterea de a merge mai departe şi tăria originilor sale din paradisul terestru al Dobreţului. Din acest punct de vedere pot afirma că Dumnezeu a fost generos că ne-a adunat în acelaşi creuzet al unei familii întru spirit şi credinţă. Cred cu sinceritate că Marele Creator a iubit şi mai iubeşte lumea aceasta pentru oameni ca Nicolae Truţă.

Pictorul Nicolae Truţă s-a născut la Dobreţu, în judeţul Olt, la 9 februarie 1949. Studiile primare le-a făcut la Şcoala Generală din comuna natală, după care a urmat cursurile Liceului de Artă din Craiova, avându-i ca profesori pe Ilie Marineanu şi Ştefan Brădiceanu. În anul 1974 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timişoara, devenind ulterior membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Debutul său artistic a avut loc în anul 1968, la Galeriile ”Cromatic” din Craiova, într-o expoziţie de grup, alături de colegii Jean Pârvan şi Nicolae Ureche, demers girat de reputatul grafician Gabriel Bratu. Asupra începutului artistic al lui Nicolae Truţă, istoricul de artă Florin Rogneanu considera că ”îl putem asemăna cu cel al lui Ion Ţuculescu din 1926, de la expoziţia Cercului Artistic Oltean” (”Nicolae Truţă – locuitor în templul luminii”, ”Scrisul Românesc”, Serie nouă, Anul VIII, nr. 9[85], septembrie 2010, p. 32.)

Cariera sa plastică a însumat  54 de expoziţii personale deschise între anii 1974 – 2009, la Bucureşti, Timişoara, Slatina, Craiova, Sibiu, Râmnicu-Vâlcea. De-a lungul vieţii a participat la peste 250 de expoziţii naţionale, interjudeţene, judeţene sau de grup. Dintre marile evenimente artistice la care a luat parte amintim: Salonul Anual al Artiştilor Plastici Olteni (10 ediţii organizate de Muzeul de Artă Craiova), Expoziţia Colecţii-Colecţionari (vernisată la Muzeul Judeţean Olt în anul 1997), Expoziţia Nicolae Truţă (deschisă la Casa Americii Latine din Bucureşti în anul 1999), Simfonia Focului (vernisată la Slatina în anul 1999), Expoziţia Nicolae Truţă (organizată la Institutul Francez din Bucureşti în anul 2000), Salonul Artiştilor Plastici din judeţul Olt (5 ediţii iniţiate de Muzeul Judeţean Olt), Logodnă cu cerul (expoziţie vernisată în anul 2001 la Galeria ”Artis” a Muzeului Judeţean Olt), Un secol de artă cultă în Ţara Oltului de Jos, demers expoziţional organizat  între anii 2008 – 2009 de Muzeul de Artă Craiova şi Muzeul Judeţean Olt, şi ultima sa expoziţie personală Miresmele Dobreţului, vernisată la 6 februarie 2009, cu prilejul aniversării a 60 de ani de viaţă, în cadrul Galeriei ”Artis” a Muzeului Judeţean Olt.

În calitate de sculptor, Nicolae Truţă a fost creatorul a numeroase monumente de for public amplasate în spaţiul naţional sau judeţean, la Bucureşti, Slatina, Drăgăneşti-Olt, Şerbăneşti, Crâmpoia (judeţul Olt), Veleşti (judeţul Dolj): Constantin Brâncoveanu, Radu Greceanu, Ionaşcu Cupeţu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Carol Davilla, Petre S. Aurelian, Nicolae Titulescu, Ion Minulescu, Dinu Lipatti, Constantin Brâncuşi, Eugen Ionescu, Dimitrie Caracostea, Dumitru Popovici, Dumitru Dobrescu.

A executat ilustraţii la peste 60 de volume, grafică de carte, între care menţionăm minivolumele în ediţie liliput Mănunchi eminescian” şi grandiosul volum ”Poezii”, aparţinând lui Mihai Eminescu, apărute la Editura Scribul din Slatina. Personalitate plurivalentă Nicolae Truţă a publicat în anul 1998 volumul de poezie Discurs în Catedrala ierbii”. A fost director artistic al prestigioasei reviste de cultură slătinene ”Caietele Agora” în perioada 2001 – 2003.

Nicolae Truţă a fost unul dintre marii ctitori şi donatori ai colecţiei de artă românească a Muzeului Judeţean Olt. În Mărturisirea care însoţea actul donaţiei familiei Nicolae şi Elena Truţă, făcută la 5 decembrie 1997, artistul scria: Acum, când Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Slatina a trecut din sfera promisiunilor în împlinire spirituală, donez un număr de 336 (trei sute treizeci şi şase) de lucrări din toate perioadele creaţiei mele, spre a spori colecţia acestui lăcaş unde noi toţi ne vom găsi propria identitate. Să avem răbdarea de a înlătura materialul opac spre a putea accede la adevăratele diamante logodite complementar cu razele soarelui ca semn de oglindire spirituală.

Gestul făcut în ajunul Sfântului Nicolae nu are nimic comun cu convingerile exterioare şi ţine de nemărturisita-mi vibraţie faţă de o instituţie denumită Muzeu. Am stat decenii întregi sub oblăduire divină într-un atelier în care îmi făceam slujba de fiecare zi, fără să mă gândesc o clipă că la această slujbă nu am nici un credincios. Faţă în faţă cu propria-mi cruce – numită de breaslă – şevalet încerc să copiez cu trupul şi cu fiinţa verticalitatea şevaletului, urmărindu-mi propria paletă unde m-am amestecat cu culorile până la epuizare. Dar observ că şevaletul rămâne încă drept, timp în care eu mă cocoşez spre măreţia lui, din prea multă dragoste.

Fie ca această donaţie a autorului ei, Nicolae Truţă, făcută în deplin acord cu familia mea, să înnobileze spaţiile muzeale în timpuri viitoare. Aici se găsesc adevărate pagini de sertar din timpuri obtuze şi tot aici se găsesc lucrările începuturilor mele în drumul spinos al artelor, lucrări făcute la pâlpâirea lămpii unde luminile şi umbrele erau încă egale. De la aceste desene cu personaje din lumea satului şi până la „Miresele Dobreţului” am pornit în căutarea propriului univers fără busolă sau ghid care să-mi împiedice rătăcirea cu prea multe avertismente.

Binecuvântat fie pământul Oltului care a dat culturii naţionale atâtea nume de referinţă!”.

Lucrările artistului înnobilează numeroase colecţii muzeale naţionale cum ar fi muzeele de artă din Slatina, Craiova, Galaţi şi Calafat, dar se găsesc şi în colecţii particulare aflate în Franţa, Germania, Belgia, Elveţia, Canada, Bulgaria, Grecia, Canada, Anglia şi Statele Unite ale Americii.

Un capitol important al carierei profesionale a fost cel desfăşurat de Nicolae Truţă între anii 1974 – 2010, ca profesor de arte plastice la Casa Pionerilor şi Şoimilor Patriei, devenită după 1989, Palatul Copiilor din Slatina. A fost un mare descoperitor de talente care manifestau vocaţie spre lumea artelor frumoase, generaţie după generaţie fiind crescute, şlefuite şi îndrumate în cadrul atelierului sau de la catedră. Dintre eminenţii săi discipolii îi amintim pe artiştii plastici George Dragomir, George Păunescu, Andrei Tudoran, Marius Cioc, Ovidiu Sabie, Andreea Dosinescu, Cristina Joia şi Andreea Vlăduţ.

Între anii 2004 – 2007 a îndeplinit funcţia de director al Centrului Cultural ”Oltul”, instituţie aflată sub egida Consiliului Judeţean Olt. Prin autoritatea sa intelectuală a reuşit coagularea unui efervescente mişcări artistice în judeţul Olt – al cărei lider incontestabil a fost – iar prin expoziţiile iniţiate a reuşit să atragă atenţia spre numele Slatinei a unor prestigioşi critici de artă, precum Ion Frunzetti, Radu Ionescu, Dan Grigorescu, Mircea Grozdea, Mihai Ispir, Florin Rogneanu, Gheorghe Vida, Ion Iovan, Adriana Stoica, Maria Paleolog.

Nicolae Truţă a fost cel care a gândit organizarea a  numeroase tabere de creaţie plastică între anii 1998 – 2009, la Moşteni, Nicolae Titulescu, Dobreţu, Slatina, Rânca şi Călimăneşti. S-a  preocupat de editarea a trei albume de artă care popularizează fenomenul artistic din arealul geografic oltean: Paleta Oltului” (2004), ”Salonul de Toamnă al Artiştilor Plastici din judeţul Olt” (2005) şiÎntâlniri de vară sub semn paradisiac” (2006).

Albumul naţional de artă Tradiţie şi modernitate în pictura românească”, apărut sub îngrijirea Georgetei Djordjevici, în anul 2009, confirmă o dată în plus valoarea indubitabilă a pictorilor din judetul Olt. Între cei 124 de pictori prezentaţi, un număr de 6 sunt din paleta policromă a Oltului, alături de Nicolae Truță, figurând nume artistice cu rezonanţă, precum Ion Musceleanu (Caracal, 1904 – Bucuresti, 1997), Ion Popescu-Negreni (Negreni, 2 ianuarie 1907 – Bucuresti, 28 octombrie 2001), Sabin Bălaşa (Iancu Jianu, 17 iunie 1932 – Bucuresti, 1 aprilie 2008), Tudor Paul-Balş (Balş, 18 martie 1952) şi George Păunescu (Bobiceşti, 25 ianuarie 1961).

Nicolae Truţă a fost ales în anul 2007 vicepreşedinte al Fundaţiei ”Ion Popescu Negreni”. Pentru întreaga sa carieră artistică şi pedagogică Nicolae Truţă a primit de-a lungul timpului numeroase premii şi distincţii: laureat a 5 premii ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, Trofeul ”Eugen Ionescu” (1996), Titlul de ”Cetăţean de Onoare al municipiului Slatina” (23 aprilie 1998), Diploma şi Medalia jubiliară a Semicentenarului Muzeului Judeţean Olt (17-18 decembrie 2002), Titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Dobreţu ( 30 iunie 2005), Ordinul Meritul pentru Învăţământ, în gradul de Cavaler, conferit de Preşedinţia României (10 decembrie 2004), Diploma şi Medalia Centenarului Muzeului de Artă Craiova (2008), Diploma şi Medalia ”Excelenţă în Cultură”, acordate de Ministerul Culturii şi Cultelor (6 februarie 2009), Diploma şi Medalia Centenară ”Ion Popescu-Negreni” (6 februarie 2009).

Nicolae Truţă a fost un artist plastic a cărui ardere în universul inefabil al spiritului a fost receptată cu admiraţie şi respect. Un atent exeget al operei lui Nicolae Truţă, reputatul critic de artă Radu Ionescu, publica în anul 1989, în revista ”Ramuri”, următoarele consideraţii: ”Nicolae Truţă este unul din acei pictori care, odată întâlnit impune nevoia de a-l urmări în evoluţia lui, operele având nu numai calităţi ce se relevă imediat ci şi largi deschideri spre viitor ceea ce te îndeamnă să verifici împlinirea celor enunţate. Cu certă vocaţie lirică, Nicolae Truţă era atunci când l-am cunoscut înclinat de preferinţă către peisajele rurale, detaliile, contururile topindu-se sub aura de poezie evocatoare a acelor locuri, evident foarte apropiate de sufletul pictorului. Pe măsura evoluţiei sale, a câştigării siguranţei de expresie, Nicolae Truţă s-a impus astăzi drept pictorul gestului larg, sigur, al suprafeţelor nemodulate, perfect acordate în economia generală a tabloului. Tema sa preferată este tot peisajul, însă tentaţia este a transformării  imaginii unor locuri în sugestii plastice, astfel motivul principal devenind stare de spirit pe care acele locuri i-au creat-o pictorului. Ceea ce aceste pânze pierd ca mărturie a peregrinărilor sale, câştigă înzecit prin forţa lor de sugestie, prin vigoarea lor evocatoare şi cu siguranţa pe care îl defineşte pe artist. Privind cu atenţie aceste lucrări pătrundem – prin topita amintire a unor locuri – în intimitatea pictorului cae ni se dezvăluie prin opera sa, adevărată oglindă a unui om, a unui pictor”.

Cu prilejul ultimei mari expoziţii personale organizate la Galeria ”Artis” a Muzeului Judeţean Olt, în anul 2009, scriam: ”Amintirea Dobreţului natal a fost pentru Nicolae Truţă cel mai de preţ talisman. Locul de unde a plecat desculţ să colinde lumea. Leagănul unei copilării petrecute sub cupola nemărginită a cerului şi al primilor paşi prin catedrala ierbii, al întâielor manifestări artistice făcute cu miezul pâinii pe prispa şi pereţii casei părinteşti. Nopţi albe la lumina lămpii descifrând misterul sămânţei încolţite sub mantia orcotitoare a pământului. Bucurii şi tristeţi într-o familie mereu încercată de destin şi hazard, dar care niciodată nu şi-a pierdut demnitatea şi mai ales credinţa în Dumnezeu. Dobreţul – un firicel de apă cursă din ochii nesomnului, o pâlpâire de lampă afumată, un desen în tăciune, o vatră şi o lume, cuibărite în mine, cu aripile Dumnezeului ce-şi amână mereu vizita pe covorul de troscot al amintirii. Dobreţul, o catedrală, unde pelerinii nu văd decât durerosul albastru topit sub arcade de nori, Mama e sfânta Săptămâna cu şapte zile în şapte copii, Eu mezinul cu ochii deschişi nepermis de mult pentru toate minunile lumii şi visând doar culoare.

Pe tâmplele lui Nicolae Truţă, la cei 60 de ani pe care îi adună pe răbojul existenţei, clepsidra timpului a picurat lacrima slobodă a mesteacănului şi albul imaculat al Mireselor Dobreţului. Cu această nouă confesiune plastică având ca generic «Miresmele Dobreţului», efigia întru eternitate a satului natal rămâne să înfrunte istoria ca un ochi de lumină, reamintindu-ne  tuturor de paradisul pierdut, de dulcele-amar al sintagmei «iarba verde de acasă»”.

Nicolae Truţă ne poartă pe potecile cu amintiri ale sufletului său, pe care se încăpăţânează să păşească chiar dacă e nevoit să trăiască într-o lume cu reperele ametescate. ”Am uitat de fluierul din soc, am uitat de lampa afumată, de privighetori şi ciocârlii, modelate-n lut pe-un mal de baltă. Am uitat de-al apelor izvor şi de înflorirea viselor din noi, şi-am pierdut pe drum cuvântul dor, mergând înainte a racu-napoi”.

Tablourile sale sunt crâmpeie încă nemărturisite din propria solitudine. Adăpostit într-o căpiţă sau în umbra unui copac solitar, în pridvorul unei case ţărăneşti, pe coama unui deal, Nicolae Truţă scrutează cerul şi pământul descifrând miresmele trecutului. Artistul are nostalgia simfoniei focului din vatra casei părinteşti, a ulciorului de lut din care a sorbit apa vie a cunoaşterii. În pânzele sale poţi respira parfumul florilor de salcâm sau al cimbrişorului sălbatic, poţi contempla freamătul pădurilor verzi-arămii, poţi auzi nechezatul cailor înspumaţi ce pasc în lumina lunii ”trifoiul cu patru ploi”, poţi asculta trilul neasemuit al ciocârliei urcând spre înalt într-o logodnă perpetuă cu cerul. În tot acest ocean de nelinişti, sugerat în tonuri cromatice diafane, îl simţim pe Maestru spunând: ”Am început să albim şi nu mai vine nimeni pe la noi, ce-ar fi să înfiem un gând şi să-i trecem toată Sărăcia Noastră pe numele lui? Poate El ne va da mâine, poimâine o oală cu apă”.

Nicolae Truţă afirma că întunericul se lasă ori de câte ori închidem pleoapele şi răbdarea pietrei ar putea fi pentru Noi, singurul sprijin în eternitate”.

Astăzi, Noi, cei din confreria spiritului ne reculegem prin gând și cuvânt în fața înălțării pictorului Nicolae Truţă pe Coloana Infinitului Neamului Românesc. Ne vom ruga necontenit pentru sufletul fără pereche al lui ”Nae” sau ”Năică”, soţul, părintele, profesorul, artistul şi prietenul plecat în data de 16 august 2010 să se logodească cu cerul şi pământul pentru a se odihni la umbra mestecenilor săi solitari.

Vom lăcrima în catedrala ierbii şi vom înălţa o rugăciune cu dor mistuitor în suflete şi cu credinţa că Nicolae Truţă a plecat în Marea Călătorie, să caute Izvorul Luminii şi să se întâlnească la Masa Tăcerii cu Constantin Brâncuşi, Ion Popescu-Negreni, Spiru Vergulescu, Sabin Bălaşa, Florin Rogneanu și Traian Zorzoliu.

Din paradisul ”mireselor” sale dragi, din inima Slatinei şi a Dobreţului nemuritor, vom face să picure apa vie din care să încolţească cuvintele sau necuvintele testamentului artistic al lui Nicolae Truţă. Şi vom păstra o potecă prin albia viscolită a timpului, pe care va putea veni oricând să ni se alăture la construcţia catedralei spiritului, până la chemarea fiecăruia dintre noi în oceanul cu linişti sau nelinişti al veşniciei.

Dr. Laurenţiu Guţică

  Director, Muzeul Judeţean Olt 

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.