„Noi, între oglinzile paralele” de Ionuț Cristache

102
tableta ionut cristache (1)

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roVedeți? Atunci când viața ne îngăduie să fim singuri cu noi înșine, descoperim tot felul de trăiri necunoscute. Sentimentele devin mai puternice și ne întunecă inteligența, pe care o domină. Dacă încerci să stai două minute cu ochii pe ecranul televizorului înțelegi că omul e o mașină de vorbit. Un imbecil… Ne obișnuim să fim recunoscători și, poate, să mai trecem prin viață și în tăcere? Nu cred… De altfel, lumea în care trăim e previzibilă și liniară, chiar dacă e plină de amenințări și de primejdii. Cele mai multe ne urmăresc din întunericul minților amorțite. Și mai rămâne un pericol, norul negru de pe cer…

Altfel, chiar cred că sufletul omului e rănit la acest început de primăvară. Îmi vine să vă spun, precum un personaj celebru, obișnuiți-vă cu deșertul! Îngerul are trup omenesc, știe despre el că apare doar atunci când pleacă un om, că lasă doar o lipsă. În același timp… Lasă cuvinte, care sunt semne și transformă un trup într-o brazdă de pământ. Și încă… Un alt înger a apărut în marginea de sus a unei ferestre deschise. Hei, a strigat el, cine stă pe loc e mort!

Și să mai vedem și unde suntem și cine suntem… Îmi amintesc mereu de un om „pe care-l doare-n napolitană”. Așa se zicea… Mai țineți minte? Acum câțiva ani, oamenii legii din Piatra Neamț au deschis dosar penal pentru un furt care s-a lăsat cu un prejudiciu de 60 de bani. Principalul suspect era un om al străzii de 26 de ani, care a intrat într-un magazin și a furat o napolitană de tip nuga. Întrucât conducerea magazinului n-a vrut să își retragă plângerea făcută la poliție, anchetatorii nu au avut de ales și au mers mai departe cu ancheta penală. Tânărul hoț s-a dus la casă cu o sticlă de suc și o ciocolată, pe care le-a achitat. Acesta a ascuns totuși o napolitană și a ieșit cu ea din magazin, fără să o plătească. Corect, la pușcărie cu el, vă dați seama dacă fura o flotă, un hotel, un oraș, așa mai mergea. Alt om „pe care-l doare-n bască”, cum zicea, dar… ce rost are să ne mai amintim? Toți sunt bine, la adăpost, la căldurică…

Un domn cu o napolitană, altul cu o bască plină, alții cu niște conturi burdușite, cam despre asta e vorba în oglinzile noastre paralele.

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.