„O patrie spirituală” de Dumitru Puiu Popescu

21
observatorul toronto

Există pentru fiecare din noi, fie în țară fie departe de ea, o patrie spirituală, o geografie interioară complexă care ne definește identitatea și în care ne regăsim ori de câte ori evenimentele exterioare ne amenință echilibrul.

Am adunat în acest spațiu privat munți, păduri, râuri și mare, oameni dragi și demni de respectul nostru, poezie si muzică, sentimente și credință, tradiții și amintiri. Venite toate din țară în formă de inimă, am făcut din inimile noastre o patrie pentru ele. O patrie românească, a limbii române și a sentimentalului românesc al ființei.

Despre această Românie încearcă și publicația „Observatorul” (Canada) să vă vorbească. Despre oamenii mari ai acestui neam, despre valorile lui reale, despre eroii și sfinții lui, despre împlinirile și suferințele lui. Despre acele lucruri esențiale ale unui popor care te fac să fii mândru că-i aparții.

Trecutul nu poate fi tratat că o indezirabilă, insuportabilă povară, ci trebuie cunoscut, examinat, explicat, luminat. Eliminarea unor prejudecăți puternice, nu numai din mintea istoricilor, dar și din mintea oamenilor comuni, care vin cu ele de foarte departe.

Cărțile de istorie, albumele de fotografii sunt abandonate în această lume a imaginilor video și digitale.

Istorie înseamnă trecutul.

Rareori ne gândim trecutul într-un chip susținut; oamenii săi sunt întrezăriți în fotografii vechi și în filme alb-negru, vocile lor îngropate în cărți groase, necitite. Poate înnegurați și dezamăgiți de prezentul imediat, tindem să uităm aceste lucruri. Tindem să uităm că la începutul lui decembrie sărbătorim unirea tuturor românilor și că acea generație fericită care a înfăptuit-o și cea următore au trecut prin războaie devastatoare, prin încercări și sacrificii.

Tindem să uităm că decembrie sfârșitului de mileniu este pentru noi unul îndoliat de moartea tinerilor din Revoluția din 1989.

Se pare că istoria a fost totdeauna nedreaptă, dar pentru cei care au încercat neobosit să o schimbe, suntem datori să nu ne pierdem speranța că ceea ce este bun și curat va dăinui și că jertfa lor va rămâne cu sfințenie în Patria noastră eternă.

Este o cinste și pentru noi, cei stabiliți în străinătate, să ne aducem omagiul nostru la Ziua Națională a României. Celebrarea unor mari personalități și evenimente nu este o obligație ci este o creanță pe care o achităm ca debitori ai istoriei și ai faptelor acelora pe umerii cărora ne-am ridicat (dacă ne-am ridicat).

Să avem nădejde și încredere în valorile, înțelepciunea și credința românilor oriunde ei se găsesc.

Depinde, în fond, numai de noi să nu le lăsăm să se pervertească sau să moară. Depinde de noi ca toate acestea să aibă un viitor.

Fie ca Iubirea, Înțelepciunea, Încrederea și Generozitatea să ne urmeze pașii.

La mulți ani România!

Toronto, Canada

http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=22036

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.