La data de 22 octombrie 1797, acum 228 de ani, în premieră mondială, francezul André-Jacques Garnerin a sărit cu parașuta dintr-un balon, deasupra Parisului, de la înălțimea de 1000 de metri. Totuși, împăratul chinez Sun poate fi considerat primul parașutist din istorie. Prima relatare despre o parașută datează din perioada 2258–2208 î.Hr. când, într–un manuscris chinezesc, se relatează evadarea lui Sun, împăratul Chinei, dintr-un turn înalt, cu ajutorul a două parașute, cu care acesta ajunge ușor pe pământ, fără să se rănească. Tot de la chinezi aflăm că în anul 1306 î.Hr., în timpul festivităților prilejuite de încoronarea împăratului Fo-Kien, un acrobat chinez a efectuat mai multe salturi reușite cu o umbrelă mare dintr-un turn înalt.
În secolul al IX-lea, un arab, Armen Firman, a sărit dintr–un turn din Córdoba folosindu–se de o pânză prinsă de un cadru de lemn, care i-a atenuat căderea, el suferind doar leziuni minore. În secolul al XIII-lea, în Cuvântul lui Daniil Zatocinik, manuscris rusesc, se descriu petrecerile populare la slavi, în timpul cărora oamenii se lansau în aer cu ajutorul unor echipamente speciale, confecționate din mătase.
Leonardo da Vinci a făcut prima schiță a unei parașute în perioada 1480–1483, când trăia la Milano. Este posibil ca ideea parașutei să nu îi aparțină. Istoricul Lynn White a descoperit un mascris italian anonim din jurul anului 1470, în care apar două desene ale unor parașute, dintre care unul este foarte asemănător cu schița lui da Vinci. Prima testare reușită a unei asemenea parașute a fost făcută în 1517 în Veneția, de către inventatorul dalmat Faust Vrančić (la italieni îl găsim sub forma Fausto Veranzio). Aparatul a fost numit Homo Volans (Omul Zburător). Parașuta modernă a fost inventată în 1783 de către francezul Sebastien Lenormand, care, în 1783, efectua un salt reușit de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier. El a socotit că acest aparat poate să împiedice căderea liberă și l-a numit „parachute” (parașută).
