Acasă Memor ”Povestea lui Dumitru Dan, românul care a făcut ocolul lumii în opinci”...

”Povestea lui Dumitru Dan, românul care a făcut ocolul lumii în opinci” de Daniela Șontică

2542
Daniela Șontică Dumitru Dan primul globe-trotter român leviathan.ro
Dumitru Dan

logo rubrica memor daniela sontica leviathan.roÎn 4 decembrie 2018 se vor împlini 40 de ani de când a murit Dumitru Dan, primul globe-trotter al României, care a făcut ocolul lumii pe jos, între 1910 și 1916, parcurcând 100.000 de km încălțat în opinci, record neegalat încă. Povestea sa impresionantă a fost reconstituită de muzeografa Mădălina Oprea la Buzău, unde a trăit Dumitru Dan, în expoziția cu caracter permanent ”Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci” (Muzeul Județean Buzău).

În 1908, Dumitru Dan era student la Universitatea Sorbona din Paris. Împreună cu alți trei studenți români – Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu – a participat la concursul organizat de Touring Club de France, care prevedea efectuarea înconjurului lumii pe jos cu mijloace materiale proprii, pentru un premiu de 100.000 de franci francezi. Cei patru români au avut ideea să plece la drum îmbrăcați în costume naţionale și încălțați cu opinci. Au vizitat 74 de ţări, 30 de colonii, au traversat 3 oceane şi 7 mări, au trecut de 6 ori Ecuatorul și au rupt 497 perechi de opinci. Pe drum, doi au murit, iar unul a abandonat, întreaga cursă realizând-o numai Dumitru Dan.

Dumitru Dan
Dumitru Dan

Admiși din 200 de concurenți

Touring Club de France a făcut anunțul în 1908. S-au înscris în cursă peste 200 de concurenți, dar singurul itinerar acceptat a fost cel al românilor. Recordul vremii în materie de mers pe jos în jurul lumii îl deținea italianul Armando Louy, care străbătuse 50.000 km în 10 ani. Cei patru români au propus 100.000 de km în doar 6 ani. Dumitru Dan, liderul grupului, a cerut să fie lăsați doi ani să se pregătească pentru drum și organizatorii au acceptat. S-au întors în România și au făcut serioase studii de cartografie, meteorologie, etnografie, geografie şi chiar medicină. Vorbeau franceza şi germana, dar fiecare a mai învățat o altă limbă. În plus, se antrenau zilnic, mergând pe jos câte 45 de km în zone diverse de relief. Pentru a se întreține pe drum, au învățat un întreg repertoriu de cântece și dansuri populare pentru a susține spectacole.

Cei patru călători
De la stânga la dreapta: Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu, Dumitru Dan

Au plecat din București la 1 aprilie 1910, însoțiți și de câinele Harap. Au plecat spre Budapesta, au vizitat Europa, apoi au ajuns la Moscova și au pornit spre Orient. Au trecut prin deșert, au văzut cu ochii lor practicarea religiilor, a comerțului și a unor obiceiuri străine de cultura română, care i-au uimit și pe care Dumitru Dan le-a notat în jurnalul său. Au pornit prin Ierusalim, Alexandria, Cairo şi apoi, la umbra Piramidelor, pe Valea Nilului, printre egipteni care ”păreau contemporani cu Ramses al II-lea”, ”înfioraţi de urletele şacalilor” în peregrinările la ceas de noapte, și au avansat în Africa. Pe teritoriul Sudanului, ”11 zile nu am întâlnit pe nimeni, n-am băut apă proaspătă, n-am văzut umbră de pom”, scria Dan. Apoi, în deşert, o furtună cumplită le-a pus viaţa în pericol… Au mers prin Etiopia, Somalia, Tanzania, Mozambic. Credeau că pe acolo le vor rămâne oasele, dar au ajuns apoi în Madagascar. De acolo, la bordul unui vas, au pornit spre Australia. Au văzut marile orașe, dar și sălbăticia populaţiei aborigene. O curiozitate a organizatorilor este aceea că i-au obligat să meargă și pe puntea vapoarelor, fiecare concurent având montat la picioare un pedometru comandat special din Anglia, un contor care calcula distanţele, echivalând fiecare pas cu un yard, adică 91 de cm.

Au pierdut un camarad de drum 

Au ajuns în India. La Mumbay, românii au fost invitaţi la palatul rajahului, care era fascinat de povestea călătorilor români. Din nefericire, Pascu a murit intoxicat cu opium, astfel încât, la 17 iulie 1911, erau doar trei călători şi câinele Harap… Și-au înmormântat colegul în capitala Indiei, după ce au cerut să fie autopsiat. Rajahul indian a dorit ca ceremonia funerară să se ţină după obiceiul locului, fapt care însemna o mare onoare pentru străini.

În ianuarie 1912, au debarcat la Rio de Janeiro, unde îi așteptau sute de localnici, pentru că deveniseră deja o senzație internațională. Peste tot ziarele anunțau știri despre călătoria lor, publicau fotografii și le relatau povestea. La Rio au avut un mare succes cu spectacolele folclorice, dar au fost invitați și să susțină conferinţe în care să povestească experiențele trăite. Traseul sud-american a continuat cu Paraguay, Uruguay, Argentina, Chile şi Bolivia. În sud-estul Ecuadorului, la graniţa cu Peru, cei trei călători au petrecut o noapte alături de indienii jivanos, ”vânătorii de capete”, un trib care a păstrat tradiţia decapitării inamicului şi a păstrării craniului acestuia prin mumificare. În acele locuri, Dumitru Dan a fost muşcat de ”o coropişniţă ciudată”, fiind operat pe viu de un doctor ”care părea mai degrabă paznic de doctori”.

Dumitru Dan și Paul Pârvu
Dumitru Dan și Paul Pârvu

Pe poteci înguste

Au ajuns apoi în San Francisco, unde au stat numai trei ore, după care au luat alt vapor spre Yokohama. Au pornit spre China prin Hong Kong, trecând prin Canton (astăzi Guangzhou) şi stabilind ca destinaţie finală a acestei etape de traseu oraşul Pekin, capitala Beijing de azi. Itinerarul presupunea traversarea munţilor Nau Lin, pe poteci înguste, cu stânci și prăpăstii fioroase. La un moment dat, Negreanu a căzut într-un pârâu și s-a rănit foarte tare de stânci. Avea fracturi multiple, sângerând, l-au cărat 10 km până la un spital dintr-un orășel. Fiind noapte când au ajuns, nu era nici un medic de gardă. Astfel a murit al doilea temerar.  

O zi la Casa Albă

Din China, au pornit spre portul siberian Nikolaevsk şi apoi în peninsula Kamceatka, la sfârşitul toamnei lui 1912. Cei doi români au petrecut iarna în estul Siberiei, unde au parcurs, ”1150 km prin viscol şi geruri fără egal”. Au ajuns într-un final în strâmtoarea Bering, unde au găsit un vapor olandez la bordul căruia au stat trei zile. Au pornit apoi prin sate de eschimoși spre Skagway (Alaska) și de aici au ajuns la Vancouver.

Au străbătut California, Mexicul, apoi Panama, unde s-au urcat la bordul unui vas spre Gibraltar. Au ajuns în Tanger, Sicilia, Elveţia, Franţa şi Olanda, de unde au trecut cu vaporul în Anglia. De aici li s-a oferit o călătorie gratuită spre Quebec, apoi în Detroit, unde află că a izbucnit Primul Război Mondial. Au fost primiți de guvernatorii statelor Delaware şi Maryland, apoi invitaţi să petreacă o zi la Casa Albă, pe 24 decembrie 1914. În Jacksonville, Pârvu avea la ambele picioare ”răni groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat mi-au spus că e grav şi trebuie să se oprească”, își nota Dumitru Dan. Făcuseră 90.000 de km, dar colegul său a fost nevoit să abandoneze. În mai 1915, Paul Pârvu murea cu ambele picioare amputate.

Suspectat că e spion

Dumitru Dan și-a continuat drumul singur și trist. A ajuns în Cuba, Haiti, Jamaica, Puerto Rico, Barbados şi Venezuela, iar în aprilie 1915 se afla pe transatlanticul ”Buenos Aires” în drum spre Lisabona. În Salonic, un ofițer britanic l-a considerat spion și l-a arestat pe globe-trotterul român. L-a trimis la Londra, pentru anchetă. Ministrul plenipotenţiar al României şi cluburile sportive britanice l-au ajutat să scape de învinuire.

Războiul l-a împiedicat să facă cei 4000 km pe care îi mai avea de parcurs din cei 100.000. Abia în vara lui 1923, când Touring Club de France i-a stabilit un nou traseu, Dumitru Dan a plecat din Bucureşti, pe ruta Belgrad – Skopje – Tirana – Zagreb. Traversând nordul Italiei şi Elveţia, a sosit la Paris pe 14 iulie 1923, Ziua Naţională a Franţei. Era ziua în care Dumitru Dan împlinea 34 de ani.

După ce a prezentat raportul călătoriei, a fost primit cu mare fast, i s-a înmânat premiul de 100.000 de franci și titlul de campion mondial.

Memoria de azi

Colecția Dumitru Dan (677 de bunuri de patrimoniu), expusă în Muzeul Județean Buzău, a fost organizată cu bani primiți printr-un grant european. Se află aici sute de obiecte, între care o bundiță și niște opinci care i-au aparținut lui Dumitru Dan, multe pașapoarte, extrase din ziarele de pe tot mapamondul în care se relatează expediția, fotografii ale lui Dumitru Dan și ale celorlalți trei, fotografii cu numeroase personalități care i-au primit. Este reconstituită pe hartă expediția, se află acolo și o componentă media care completează și face mai ușor accesibile informațiile în cadrul colecției, iar întregul ansamblu al casetelor, vitrinelor și obiectelor are menirea să reconstituie frumos și inteligent povestea acestui temerar, dar și ambasador al României.

Dumitru Dan s-a născut în 14 iulie 1889 la Buhuși și a murit în 4 decembrie 1978 la Buzău, unde a trăit după ce s-a întors din expediție. A fost profesor de geografie. După marea călătorie, a ținut numeroase conferințe în toată țara despre locurile și întâmplările văzute și trăite.

Silviu Neguț și Mădălina Oprea
Silviu Neguț și Mădălina Oprea

Grație demersurilor făcute de profesorul Silviu Neguț, performanța lui Dumitru Dan a fost omologată în ”Cartea Recordurilor” în 1985. Silviu Neguț l-a cunoscut personal și a purtat o bogată corespondență, iar în expoziția de la Buzău se află câteva obiecte și scrisori donate de el. Recent, mai mulți porfesori universitari l-au evocat la Buzău, mormântul lui Dumitru Dan aflându-se în Cimitirul Eroilor. La eveniment a participat și strănepotul exploratorului, Gheorghe Dan, profesor de marketing la Universitatea din Constanța. Nu ocoliți, așadar, Muzeul Județean Buzău, aveți ce vedea!

”Dumitru Dan nu a fost un explorator, ci un călător de excepţie care a făcut să se vorbească de România peste tot în lume. Am avut onoarea să-l cunosc personal, era un om jovial, vorbăreţ şi tare glumeţ, cu o rezistenţă ieşită din comun, plimbat în perioada comunistă de autorităţi ca pe Sfintele Moaşte”, a declarat cu ocazia lansării proiectului prof. univ. dr. Silviu Neguţ. Potrivit acestuia, ”în ciuda unor găuri negre în călătoria de 100.000 de kilometri pe jos, ridicarea unei statui şi a unei case memoriale sunt strict necesare pentru acest globe-trotter extraordinar”.

Managerul de proiect, muzeograful Mădălina Oprea, a declarat în 2015 pentru AGERPRES că proiectul este finanţat printr-un grant european în valoare de circa 86.000 de euro. ”Până în aprilie 2016, echipa Muzeului Judeţean își propune câteva obiective cum ar fi digitizarea unui număr de 677 de bunuri de patrimoniu deţinute de trei muzee – Muzeul Judeţean Buzău, Complexul Muzeal «Iulian Antonescu» Bacău, Muzeul Sportului Bucureşti – care vor constitui Colecţia Dumitru Dan, reconstituirea a 6 cântece şi 5 jocuri populare româneşti, revitalizarea meşteşugului opincilor şi al cusutului cămăşilor populare, tehnici tradiţionale aflate pe cale de dispariţie în zona Buzăului, amenajarea unui spaţiu cultural şi expoziţional pentru a spori accesul publicului larg la bunurile culturale din Colecţia Dumitru Dan”, preciza atunci Mădălina Oprea.

Proiectul a cuprins şi cercetarea arhivelor Touring Club de France din Paris, iniţiatorul acestui concurs, precum şi organizarea, în 2016, a unei expoziţii permanente cu documentele descoperite între timp, celebrând împlinirea a 100 de ani de la ocolul lumii în opinci. Ea a subliniat că ”Dumitru Dan este deja un un brand naţional şi european, expoziţia fiind solicitată la nivel internaţional în ţări precum Danemarca, Puerto Rico, Cuba şi Marea Britanie”.

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

NICIUN COMENTARIU

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: