În 18 ianuarie 1879, la Teatrul Naţional din Bucureşti a avut loc premiera comediei „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, trecută în programul teatrului de Ion Ghica, directorul Teatrului Național și director general al teatrelor. Afișul spectacolului a fost publicat în nr. 11 din 16 ianuarie 1879 al ziarului „Timpul”. Distribuția: Ion Panu (Jupân Dumitrache), Ştefan Iulian (Nae Ipingescu), Grigore Manolescu (Chiriac), Mihail Mateescu (Rică Venturiano), Aristizza Romanescu (Spiridon), Ana Dănescu (Veta), Anicuța Popescu (Ziţa). Din prudență, Ion Ghica nu pusese pe afiș numele autorului.
Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase dezlănțuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase mărturisește chiar Caragiale:
„Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor.”
Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din repertoriu („O noapte furtunoasă” s-a jucat însă în turneele estivale ale actorilor). Protestul fusese organizat de un grup de pretinși moraliști, pentru acordarea unei satisfacții micii burghezii „ultragiate” de conținutul piesei. Și cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea.
