Acum 357 de ani, la data de 12 iunie, după alte informații, la data de 15 iunie 1667, a fost realizată prima transfuzie de sânge (cu sânge de oaie, cu efect negativ, însă, asupra pacientului). Transfuzia a fost realizată de Jean-Baptiste Denis (1640–1704), medicul personal al regelui francez Ludovic al XIV-lea. El injectează sângele unui miel unui băiat de 15 ani care avea febră foarte ridicată. Operațiunea lui Baptiste a reușit, dar acesta, crezând ca tratamentul îl slăbește pe băiat, i-a injectat 9 uncii (300 grame) de sânge arterial de miel.
În 1668, Jean Baptiste Denis, prin două transfuzii cu sânge de vițel, îl tratează pe Antoine Mauroy, un pacient care suferea de unele tulburări mintale. Mai apoi, acesta avea simptome cunoscute astăzi sub numele de alergie. Denis a decis să facă o treia transfuzie, dar pacientul a murit. Fiind atacat în instanță de văduva lui Mauroy, medicul francez a declarat că transfuzia nu a avut loc din cauză că nu a putut găsi vena, după care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Châtelet a decis ca de acum încolo transfuziile de sânge să fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la Facultatea din Paris. În 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la experimentele pe animale și interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.
În 1788 s-a dovedit că un câine slăbit de o pierdere de sânge are nevoie de o transfuzie pentru a fi reanimat. S-a spus că același lucru este valabil și pentru oameni. În acest an s-a descoperit proprietatea sângelui de a transporta oxigenul indispensabil pentru viață.
În 1818 au loc primele transfuzii de la om la om. Sângele de animale nu mai este utilizat din cauza numărului mare de decese. Cu sângele uman se obțin mai multe rezultate frumoase, dar medicii acelei epoci continuă să ignore existența grupelor de sânge.
Transfuziile de sânge au o istorie foarte veche (până în 1918 nu putem vorbi cu adevărat de transfuzie; e ceva ce putem numi „donare de sânge”): ele sunt menționate în istoria Egiptului antic și în Tratatul de anatomie a lui Herophilus. În secolul XVI, Papa Innocent al VIII-lea a urmat un asemenea tratament. De cele mai multe ori, sângele utilizat era de origine animală.
În 1492, Papa Innocent al XVIII-lea a urmat primul un tratament consumând celule vii de sânge de trei ori pe zi. Sângele provenea de la 3 băieți de 10 ani. În scurt timp, băieții au murit, fiind urmați de papa.
În 1616, William Harvey, un medic englez, începe a vorbi la lecțiile sale despre circulația sângelui. În 1628, el își face publică descoperirea. Aceasta dovedea că sângele are rolul de a transporta ceva, dar încă nu se știa exact ce anume.
Arhiva rubricii Filă de calendar
