La data de 23 noiembrie 534 î. Hr., Thespis din Icaria devine primul actor consemnat în istorie care a interpretat un personaj pe scenă. (Dominic Selwood, 23 noiembrie 2016: „On this day: an ancient Athenian performer invents the theatre as we know it.” – „ The Telegraph”).
„Apariţia dialogului în formă teatrală este legată de poetul semilegendar Tespis (Thespis), văzut astăzi ca primul mare autor tragic (și primul actor), şi s-ar fi petrecut în anul 534 î. Hr., când tiranul Atenei, Pisistrate, a organizat cele dintâi spectacole teatrale în cadrul Marilor Dionisii. Faptul că Pisistrate a fixat momentul reprezentaţiilor teatrale în cadrul serbărilor dionisiace din Atena (Dionisiile mari sau Dionisiile din cetate) continuă să rămână un argument important pentru susţinătorii naşterii tragediei, ca şi a comediei de altfel, din cultul lui Dionysos. Dionisiile orăşeneşti aveau loc spre sfârşitul lunii martie, spre deosebire de cele câmpeneşti (rurale), din decembrie, care erau serbări ale podgorenilor din Atica, evident mult mai sumare, ca fast, decât cele ateniene. Exaltarea pe care aceste celebrări ale zeului o conţinea începea ea însăşi să se rafineze, să fie aşadar mai puţin barbară – chiar dacă vorbim de un stadiu primitiv al spectacolului teatral în prima jumătate a secolului al VI-lea î. Hr. – odată cu introducerea acestor reprezentaţii în cadrul serbărilor dionisiace de la Atena, unde ritualul era mult mai complex decât în mediul câmpenesc.
Pare totuşi curios că Aristotel nu aminteşte numele lui Tespis în Poetica, necunoscându-l sau doar ignorându-l, la două secole distanţă, ceea ce pentru o mentalitate care îşi conserva atât de bine tradiţiile nu reprezintă un interval semnificativ. Unii au putut să pună un semn de întrebare asupra naşterii tragediei din reprezentările dionisiace pornind şi de la acest detaliu. Dintre titlurile care au fost vehiculate în jurul numelui lui Tespis, Alcesta are paternitate sigură, altele, Lupta lui Pelias, Sacerdoţii, Tinerii greci, Penteu, aparţinând mai degrabă, după Vito Pandolfi (1), filosofului Heraclid din Pont, deci fiind mai târzii cu două secole.”
Costin Tuchilă, Pușa Roth, Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010
________
(1) Storia universale del teatro drammatico, 2 vol., Torino, Unione Tipografico-Editrice Torinese, 1964; Istoria teatrului universal, traducere de Lia Busuioceanu şi Oana Busuioceanu, 4 vol., Bucureşti, Editura Meridiane, 1971.
Arhiva rubricii Filă de calendar
