„Realitate, ficțiune și drumul către poveste” de Ionuț Cristache

266
Alexander Kanoldt (1881–1939), pictor german, „Natură statică”, 1922
Alexander Kanoldt (1881–1939), pictor german, „Natură statică”, 1922

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roTrei… Și câte ceva despre granițele relative dintre realitate și ficțiune în operele de artă…

Se știe bine, fuziunea dintre realitate și ficțiune are loc prin așa numitul „realism magic”. Acesta narează povestea din perspectiva oamenilor care se află în lumea curentă, dar experimentează o realitate diferită de cea care este clasificată drept obiectivă. Ficțiunea magică realistă descrie, de fapt, lumea reală a persoanelor a căror realitate este diferită de a celorlalți. Practic, nu este vorba de speculații, ci de o încercare de a prezenta lumea prin intermediul unei optici diferite. S-a crezut că ficțiunea este o formă de evadare din realitate. Totuși, fantezia este un mod de a interacționa cu problemele din lumea reală. Ea oferă o perspectivă asupra lumii reale. Nu e ușor să înțelegem de ce relația dintre realitate și ficțiune este considerată una dintre cele mai interesante aspecte ale literaturii. Și e la fel de greu să ocolim tendințele actuale, în care ceea ce era mit devine realitate, iar o realitate incontestabilă a devenit, prin timp, o misterioasă ficțiune. Adică, totul e posibil, totul e permis.

Tocmai din aceste motive, separarea drastică între memorie, amintire, ficțiune, non-ficțiune nu se susține integral, ele sunt, mai degrabă, nume diferite pentru fazele aceluiași proces de o complexitate inepuizabilă. I s-a spus verbalizarea existenței, adică povestea despre om. Singura cale de a înțelege realitatea este ficțiunea, în sensul foarte larg de interpretare liberă și imaginativă de semne. Realitatea (care are în slujba ei memoria) și ficțiunea (care apelează masiv la amintire) sunt mulțimi intersectate și reunite, iar cuvintele pot avea și forța de a măslui, de a născoci povești în seama unui miez care nu a existat niciodată.

Cunoașterea umană nu poate exista fără intermediari, prin urmare roadele imaginației, arta în întregul ei, dar și civilizația însăși cu toate inovațiile și invențiile ei nu mai sunt simple lumi secundare, temporare, ci chiar lumea. Arta nu se mărginește să capteze și să exprime emoția, freamătul vieții. Uneori face și mai mult: „ea chiar este acel freamăt”, afirma Julian Barnes.

Astăzi realitatea e mai spectaculoasă decât ficțiunea? Așa se pare…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.