Sunt sigur că ar trebui, uneori, să găsim mai multe cuvinte, suntem, într-un fel, pe cealaltă parte a visului. Toate întâmplările lumii în care trăim devin un orgoliu uriaș, o disperare și un gest alterat pentru simetrii abstracte. Lucrurile simple au dispărut fără urmă. Au plecat până și adierile vechi din memorie, e ca și cum mintea noastră ar fi negru pe negru…
Avem o nevoie acută de a ne exterioriza obsesiile, toți, noi toți. Viața devine o prefăcătorie umilă. Cu toate acestea, sperăm în puterea cuvintelor noastre.
Dar, la naiba cu visele! În fiecare clipă așteptăm să auzim pașii din fața casei, pe trotuarele găurite și crăpate ale orașului. Numai că, uneori, gândurile nu se mai apropie, rămân singure, cu fața spre alt perete. Este, în toate, o răfuială moleșită, privim absenți și abia descoperim un colț de cameră. Și totuși, nu vrem să spunem o singură poveste, chiar dacă noi toți vedem în jur ochii fără pleoape, goi, fără speranțe.
Cum vi se par acești oameni chinuiți, care merg pe lângă ziduri, cu picioarele agățate în băltoace pline cu var murdar și frunze uscate? Buze mov și ochi livizi…
Și așa începe o nouă poveste, paginile mele așteaptă să se așeze cuvintele, personajele stau nerăbdătoare la margine de rând, dialogurile se grăbesc spre locurile lor predestinate. Dar ne mai citește cineva?
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
