”În piaţă nu ştii ce să zici!
Când ceri spanac, îţi dă urzici.
La librărie, tot un drac,
Când ceri Urzici, îţi dă spanac!”
Pornind de la epigrama lui Cincinat Pavelescu adresată ”lui Ionel Perieţeanu după ce a publicat volumul de epigrame neusturătoare Urzici”, m-am gândit că ar fi potrivit să coborâm pe firul istoriei şi să aflăm cine a cultivat şi a folosit frunzele de spanac, cine a adus această legumă pe masa oamenilor. Sigur, epigrama este doar un punct de plecare pentru demersul meu, dar chiar merita amintită pentru frumuseţea jocului de cuvinte, pentru spiritul ei caustic, căci nu e puţin lucru să poţi sintetiza într-un catren o pledoarie pro sau contra unui prieten sau adversar. Acestea fiind spuse, trecem la ”spanacul nostru”, admiteţi gluma!, la istoria acestei plante cu efecte terapeutice verificate de specialişti, dar şi foarte folosită în bucătăriile lumii.
Spanacul are o istorie impresionantă. Nu se ştie cu exactitate care este originea spanacului, însă se crede că acesta provine din vechea Persie, Iranul de azi. Negustorii arabi duceau spanacul în India pentru a-l vinde. După aceea, planta a fost introdusă în China unde era cunoscută sub numele de ”Persian vegetable” (leguma persană), în anul 647 d. Hr. Pe vremuri, arabii îl foloseau împotriva durerilor de gât și împotriva afecțiunilor pulmonare. Începând cu secolul al VIII-lea, spanacul a fost cultivat în Spania și Franţa, iar în secolul al IX-lea a ajuns în Sicilia. În Anglia era cunoscut ca ”leguma spaniolă”. În secolul al XVI-lea, spanacul era foarte apreciat la curtea regelui Franţei, pe timpul Caterinei de Medici. Atunci când s-a măritat, a adus cu ea, printre altele, spanacul, dar şi bucătari care ştiau să-l gătească. Vorbind despre spanac, trebuie să amintim şi de Popeye Marinarul, personaj celebru de benzi desenate și de desen animat. Popeye a debutat în revista de benzi desenate ”Timble Theatre”, în 1929, ca personaj secundar. Personajul a fost creat de E. C. Segar. Acesta este înfățișat ca fiind un marinar musculos, care fumează dintr-o pipă grosolană.
Mitul spanacului care îi dă puteri supraomenești s-a născut dintr-o simplă greșeală de tipar, conform căreia această legumă ar conține de 10 ori mai mult fier decât în mod obișnuit. Popeye a apărut pentru prima oară pe marele ecran, alături de iubita lui Olive Oyl și de rivalul său Bluto, într-un desen animat din 1933, intitulat chiar ”Popeye Marinarul”, realizat de Frații Dave și Max Fleischer, cei care vor continua seria de desene animate până în 1942, când va începe perioada Famous Studios (1942 – 1957).
Doamnelor şi domnilor, eu nu vă invit la o plăcintă cu spanac sau la o altă delicatesă ce conţine spanac, ci ţin să vă reamintesc doar istoria unei legume ce a trecut victorioasă peste secole. Şi, pentru că am început povestea spanacului cu o epigramă, închei tot cu epigramă, aşa, să ne mai descreţim frunţile :
”Cu noul tău volum de versuri
Ai s-o brodeşti, amice Jack;
Am colindat întreaga piaţă
Şi n-am văzut fir de spanac!”
Epigramă de A. de Herz, reprodusă din ”Antologia epigramei româneşti” (2007), dedicată ”Unui poet, care şi-a pus sub tipar un nou volum de versuri”. Aşa e viaţa, un amestec ciudat de sentimente! Spanac!
Cu bine şi cu bucurie.
Vezi arhiva rubricii Delicias regibus de Pușa Roth
