Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1981, Elias Canetti, prozator, dramaturg și eseist de limbă germană, s-a născut pe 25 iulie 1905 în Bulgaria într-o familie de evrei sefarzi.
Motivația Juriului Nobel: Literatura sa este „caracterizată printr-o perspectivă extrem de cuprinzătoare, printr-o bogăție de idei și printr-o remarcabilă forță artistică”.
Și-a câștigat faima internațională în principal prin romanul Orbirea, 1935. Deși scris la numai 26 de ani, Orbirea este un roman complex, de mare originalitate și rafinament psihologic. Axat pe viața câtorva oameni cu structuri psihice diferite, toți însă neobișnuiți într-un anume fel, textul pune în fața cititorului aspecte nefericite ale vieții umane. Romanul este prin excelență unul modern, mai cu seamă prin faptul că absurditatea lui se reduce la natura umană și îndeamnă cititorul la analiză critică.
O altă scriere importantă a lui Canetti, dar și cea mai cunoscută, este Masse und Macht (Masele și puterea), un studiu care analizează dinamica și comportamentul maselor, de la violența revoluționară până la congregațiile religioase.
Opera literară a lui Elias Canetti mai cuprinde un roman, piese de teatru: Nunta (Hochzeit) și Condamnații (Die Befristeten), publicate în 1964, mai multe volume de note și aforisme, o carte de călătorie, portrete ale autorilor, studii și memorii, eseuri (Conștiinta cuvintelor) și trei volume autobiografice: Die gerettete Zunge (1977), Die im Ohr Fackel (1980) și Das Augenspiel (1985).