Știri: Broderii româneşti în stil bizantin, expuse la Luvru (17 – 29 aprilie 2019, Paris)

76
Stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare
Stindardul liturgic al lui Ștefan cel Mare

În perioada 17 – 29 aprilie 2019, 27 de broderii bizantine, opere de artă reprezentative pentru secolele XV, XVI în Ţările Române, vor fi expuse la Muzeul Luvru din Paris în cadrul Sezonului România – Franţa.

Prin intermediul conferinţei ”Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare – un crâmpei de istorie între Franţa şi România”, susţinută vineri, 5 aprilie, la Sala Atrium a Institutului Francez, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, domnul Ernest Oberlander-Târnoveanu, a relatat istoria celei mai faimoase dintre broderiile de tradiţie bizantină care vor fi expuse la Paris.

Piesă de o valoare inestimabilă aflată în patrimoniul MNIR, stindardul a fost realizat la porunca lui Ştefan cel Mare în anul 7008 de la facerea lumii, anul al 43-lea al domniei acestuia, adică în anul 1500. Acesta a ajuns la o dată necunoscută la Mănăstirea Zografu de la muntele Athos.

Directorul MNIR a povestit drumul sinuos parcurs de Stindardul liturgic al domnitorului Ştefan cel Mare, de la descoperirea sa în Mânăstirea Zografu de la muntele Athos, în 1882, de trei intelectuali români – Alexandru Pencovici, Teodor Burada şi Radu Pătârlăgeanu –, la demersurile efectuate de Gheorghe Constantin Ionescu, viceconsul şi apoi consul general al României la Salonic, continuând cu recuperarea sa de către generalul francez Maurice-Paul-Emanuel Sarrail şi terminând cu înmânarea inestimabilei piese ministrului român Alexandru Lahovary, la Paris, de către autorităţile franceze într-o ceremonie solemnă, în august 1917, când în ţară se desfăşurau memorabilele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

”A fost o ceremonie emoţionantă, care a avut loc la Sorbona, în prezenţa preşedintelui Franţei, Raymond Poincaré, a preşedintelui Camerei Deputaţilor, Paul Deschanel, şi a ministrului Armamentului, Albert Thomas. S-au cântat cântece patriotice, s-au recitat versuri de Octavian Goga sau de Elena Văcărescu şi steagul a intrat în mod oficial în posesia autorităţilor române. Pentru că era război, steagul a trebuit să rămână în Franţa şi s-a întors în ţară de-abia la sfârşitul lui decembrie 1919, fiind depus la Ministerul de Război şi apoi la Muzeul Militar şi fiind prezentat publicului într-o ceremonie la fel de emoţionantă, aşa cum o descrie Nicolae Iorga, din păcate puţin urmărită de opinia publică, pe 6 februarie 1920”, a explicat Ernest Oberlander-Târnoveanu.

Din 1970 stindardul se află în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare este nu numai una dintre cele mai importante piese din patrimoniul cultural al României, dar şi un simbol al legăturilor dintre Franţa şi ţara noastră. În 2019, stindardul va fi prezentat, alături de alte broderii medievale româneşti de tradiţie bizantină, la Muzeul Luvru din Paris, cu prilejul unei mari expoziţii (”Broderii de tradiţie bizantină din România. În jurul stindardului lui Ştefan cel Mare”/”Broderies de tradition byzantine en Roumanie. Autour de l’etendard d’Etienne le Grand”), organizată în cadrul Sezonului cultural România – Franţa. Broderiile provin din colecţiile muzeale ale mănăstirilor Putna, Trei Ierarhi, Suceviţa şi din sudul ţării. 

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.