Știri: „Cele mai frumoase zile ale tinereții mele”, în premieră la Teatrul Evreiesc de Stat (16, 17 octombrie 2020, București)

74
Fotografie de Oana Monica Nae. Sursa: TES
Fotografie de Oana Monica Nae. Sursa: TES

Dramatizare de Liana Ceterchi după Ana Novac. În distribuţie: Maia Morgenstern, Katia Pascariu, Viorica Bantaș, Luana Stoica, Natalie Ester, Alexandra Fasolă, Iolanda Covaci/ Teodora Toader. Coregrafia: Mălina Andrei. Scenografia: Viorica Petrovici. Regia, ilustraţia muzicală, light-design: Liana Ceterchi.

Premiera: vineri, 16 septembrie, ora 19.00 și sâmbătă, 17 septembrie, ora 19.00, live, la sediul TES

Sâmbătă, 17 septembrie, ora 19.00 – Online, pe pagina de Facebook TES https://www.facebook.com/teatrulevreiesc/  și pe contul de YouTube https://www.youtube.com/teatrulevreiesc/

Ana Novac, pe adevăratul ei nume Zimra Harsany, născută la Dej, deportată în 1943 la Auschwitz la vârsta de 14-15 ani, o Anne Frank din Transilvania, este memorialistă, supravieţuitoare a lagărului de exterminare de la Auschwitz, autoarea singurului jurnal „pe viu” care a izbuit să iasă de la Auschwitz.

Era una din rarele supravieţuitoare şi unica deportată care reuşise să-şi ţină acolo un jurnal ce devenise singura raţiune a îndârjirii ei de a rămâne în viaţă. Inuzitată era şi ironia nimicitoare cu care-şi nara experienţa şi ale cărei accente nu le-am mai regăsit în scrierile niciunui alt martor.”Monica Lovinescu.

,,Azi sunt convinsă că numai datorită jurnalului am supraviețuit. […]. „Mod de a supraviețui supraviețuirii”, Cele mai frumoase zile ale tinereții mele devine un instrument psihologic de respingere, critică și depășire a traumei. Filonul ironic țesut cuvânt cu cuvânt în fiecare amintire, în fiecare paragraf, îi permite autoarei reconstruirea și transmiterea propriei experiențe din universul lagărului de concentrare. Aprofundând enigma umanității și a răului, scrisul devine modalitatea de a depune mărturie și de a înțelege realitatea, transformând în cuvinte ceea ce la început pare de nedescris și ordonând experiențe de neînțeles, pentru a le transmite, ca un strigăt, către cei din viitor.

Ana Novac își manifestă rezistența îndârjită în fața ororii, transformându-și jurnalul de lagăr în principalul instrument de apărare și revoltă. Jurnalul devine modalitate de atac împotriva celor responsabili de ,,cele mai frumoase zile ale tinereții sale”:N-am mai avut decât un singur gând: să-i strivesc, rămânând în viață cu orice preț, o Evreică în plus, care să-i vadă reci și spânzurați!”, expresie a furiei și a disperării, cât și antidot împotriva suferinței trăite.

Trăind infernul, Ana Novac înregistrează suferința cu o remarcabilă luciditate față de mizeria umană, față de absurditatea războiului, față de intangibilitatea frontierei dintre călăi și victime. ,,Meseria mea sunt cuvintele. Să le găsesc pe cele mai precise si mai percutante – pentru a surprinde incoerență lumii în care trăiesc. Să fiu un martor onest pentru lumea asta!”.

Comunicat al Teatrului Evreiesc de Stat din București

Arhiva Teatrul Evreiesc de Stat din București

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.