Vineri, 7 iulie 2017, ora 19.00, la Ambasada României din Berlin (Dorotheenstrasse 62–66, 10117 Berlin), va avea loc conferința ”Nevoia de Maiorescu”, susținută de academician Nicolae Manolescu.
Un popor care doar de curând dispunea de un stat propriu, care s-a exprimat în cele mai diverse forme ale literaturii vreme de sute de ani, a cărui tânără generație se deda însă nu arareori mirajului formei și cantității, avea nevoie de un spirit ordonator, care să reașeze ierarhiile pe scala valorilor. Acest om providențial, care a dominat cu spiritul său a doua jumătate a secolului XIX românesc, a fost Titu Maiorescu. Un secol mai târziu, într-o epocă extrem de activă sub aspect literar, supusă însă imperativului ideologic, a apărut necesitatea unui nou arbiter elegantiarum, care să consemneze istoria literaturii pentru contemporani și pentru urmași deopotrivă, în calitate de cunoscător și cronicar din interior, păstrând mai presus de toate măsura lucrurilor. Acesta este Nicolae Manolescu. Vineri seara, cele două figuri de vârf ale literaturii și spiritualității române își dau mâna, în mod simbolic, dincolo de secolul care îi desparte.
Titu Maiorescu (1840–1917), critic literar, eseist, scriitor, estetician, profesor, filosof, jurist, om politic, membru fondator al Academiei Române. A studiat la Viena, Berlin, Giessen, Paris, fiind, mai târziu, rector al Universității din Iași și București. Maiorescu este autorul teoriei ”formelor fără fond”, fondator al Societății literare ”Junimea”. A promovat în revista ”Convorbiri literare” pe marii clasici ai literaturii române. A fost primul mare critic literar, creator de școală în cultura românească. În activitatea politică, Titu Maiorescu a deținut, între altele, funcția ministru al Cultelor şi ministru de Externe.
Nicolae Manolescu (n. 27. 11. 1939) este critic și istoric literar, profesor universitar și membru titular al Academiei Române. După 1989 s-a implicat în viața politică. Fost ambasador al României la UNESCO, actualmente președinte al Uniunii Scriitorilor din România și director al revistei ”România literară”. Una dintre cărțile sale fundamentale este ”Istoria critică a literaturii române”. A fost declarat Profesor emerit de către Senatul Universității București. Administrația prezidențială l-a decorat cu cea mai înaltă distincție a statului român, Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Mare Cruce.
