În cadrul manifestărilor prilejuite de Festivalul Internațional al Educației, Asociația Culturală ”Semper Artes” din Iași organizează, marți, 30 mai 2017, ora 17.00, la Librăria ”Cărturești” din complexul Palas Mall, Iași, lansarea albumului de sculptură ”Glasul lemnului, glasul pietrei” – Ion Tămaș, sculptură, Editura Ars Longa, 2017 (ediție îngrijită de Christian Tămaș, prefață de Pușa Roth, postfață de Costin Tuchilă) și vernisajul expoziției cu același nume a artistului Ion Tămaș.
Prezintă: Marinela Rusu, Liviu Antonesei, Christian Tămaș
Invitat: sculptorul Ion Tămaș
Microrecital: soprana Marina Porumb.
”[…] Pentru a redescoperi virtuțile artistice ale sculptorului Ion Tămaș, «cioplitor în lemn» cum el însuși se alintă, trebuie să coborâm pe Valea Someșului, la Lemniu, acolo unde a văzut lumina zilei, acolo unde a ascultat foșnetul pădurii, acolo unde a învățat meșteșugul cioplirii lemnului. Localitatea își poartă numele de la «lemnul» abundent al pădurii ce se întindea pe amplasamentul de acum al satului de pe valea Someșului. Legenda spune că, din satul așezat pe «deal», preotul pasionat de vânătoare cobora mereu în pădurea din «vale», unde-și astâmpăra setea la fântâna ce azi se cheamă «fântâna popii». Atât de mult i-au plăcut locurile încât, în poiana din jurul fântânii, a înălțat o biserică și casa parohială, nucleul satului strămutat, ridicat din lemn și denumit Lemniu. Ei, cum putea Ion Tămaș să abandoneze meșteșugul cioplirii lemnului, chiar dacă, profesor de română fiind, a plecat spre Iași, unde s-a stabilit pentru o viață!? A adus cu el uneltele bunicului, a adus cu el spiritul pădurii, a purtat o vreme tainele cioplitului, până când, într-o zi, s-a apucat să sculpteze lemnul, creând o galerie de portrete, într-o manieră strict autentică, fiindcă moștenirea spirituală potențează, dând o dimensiune aparte lucrărilor. Lemnul este viață, și viața aceasta se continuă fericit în lucrările lui Ion Tămaș care afirma odată că: «forma lemnului mă inspiră. Lucrez direct, fără schiţe, efectiv muşc din lemn. De multe ori plec cu o idee în cap la lucru, dar pe măsură ce sculptez, forma pe care o ia materialul îmi sugerează o altă idee, şi atunci o urmez pe aceasta».[…]” – Pușa Roth, prefață la albumul ”Glasul lemnului, glasul pietrei”.
”[…] Parcurgând filele acestui album, vă invit să observaţi, înainte de toate, câtă armonie există în fiecare dintre destăinuirile lemnului cărora Ion Tămaş le-a conferit o identitate atât de personală. Aceste «chipuri» zămislite în esenţe tari, ca într-un lung poem al vredniciei naturii, par «decupate», metaforic vorbind, dintr-o singură privire. În spatele ei există nu numai o intuiţie artistică, realmente excepţională, ci un studiu minuţios al echilibrului în spaţiu şi al elocvenţei formelor şi volumelor în desfăşurarea lor. Este un mod de a configura unitatea inclusiv în lucrări a căror tematică vizează ideea de cuplu. Cătălin şi Cătălina, Adam şi Eva, dar şi Cain şi Abel cresc din acelaşi trunchi, cum în acelaşi trunchi se regăsesc Cele trei graţii, dar şi Înger şi demon. Zborul sugerat în Evangheliştii simbolizează evadarea din contingent, La râul Babilonului induce prin jocul de umbre şi lumini, dar şi prin simplitatea formelor, trăirea paroxistică a durerii, alte sculpturi cu subiect religios (Pe drumul Damascului, Răstignirea Sfântului Petru, Martiriul Sfântului Ştefan, Martiriul Sfântului Bartolomeu, Coborârea de pe cruce, Uciderea pruncilor, Salomeea cu capul Sfântului Ioan Botezătorul) se evidenţiază prin aceeaşi propensiune spre verticalitate a compoziţiei. Mişcarea contorsionată din Salomeea nu e deloc dezechilibrată, în ciuda poziţiei nefireşti a trupului şi a atenţiei oarecum deturnate spre partea superioară a lucrării. […]” – Costin Tuchilă, ”Zeul ascuns”, postfață la albumul ”Glasul lemnului, glasul pietrei”.
Lucrări de Ion Tămaș
Vezi și: Editura Ars Longa
