Centrul Cultural Pitești, Clubul Româno-Arab de Cultură și Presă, vă invită sâmbătă, 12 martie 2022, ora 17.00, la Sala Ars Nova, la lansarea volumului Bahadino, copilul păcii de Salah Mahameed, medic, scriitor, promotor cultural, manifestare din cadrul proiectului cultural-educativ Ferestre culturale. Invitat: prof.univ dr. George Grigore. Coordonator: Ahmed Jaber, jurnalist.
„Scrisă în timpul unei călătorii cu trenul, când peste imaginile concrete, ce se perindă ca într-un carusel, zburdă imaginația autorului, palestinianul Salah Mahameed, povestirea se structurează, de asemenea, în două planuri, unul, real și celălalt, ireal, de basm, planuri ce se întrepătrund și definesc osmotic un univers, aparent al unui copil. Aparent, deoarece autorul țintește către oamenii mari, cei care iau hotărâri, pe care îi întoarce astfel în copilărie pentru un nou început. Unul mai bun! Simplitatea limbajului micuțului Bahadino, expresie a unor sentimente profunde, izvorâte din inimă, limbaj nepervertit de conveniențele sociale, naturalețea replicilor sale, în fond constatări pline de înțelepciune, cu care acesta îl înfruntă și îl dezarmează pe cel mai temut om din ținut, mirările în fața situațiilor noi pe care le întâlnește și curiozitatea cu care încearcă să le pătrundă noima conturează un personaj cu o bogată lume lăuntrică reflectată în interacțiunea sa cu tot ce-l înconjoară, plasându-l alături de alți eroi ai copilăriei, precum Micul Prinț sau Alice în Țara Minunilor.
Rând pe rând, Bahadino descoperă prietenia sinceră și dragostea neprihănită oferite de Majda, diafana fetiță cu fluturi, ce se joacă într-o grădină cu flori, o imagine a raiului de la începuturi, află atașamentul, dar și respingerea, bunătatea, dar și răutatea și lăcomia, nedreptatea întâlnită la tot pasul. Văzută prin ochi de copil, lumea pare a fi o șaradă ale cărei fire Bahadino se străduiește să le descâlcească, punând ori de câte ori are prilejul întrebări simple, directe, izvorâte dintr-un bun simț ce-și are obârșia într-o lume a valorilor ancestrale din ce în ce mai marginalizate, mai împinse în desuetudine în epoca actuală.
Ca și eroii din basme, pleacă într-o călătorie inițiatică, la sugestia Covorului zburător al lui Aladdin din O mie și una de nopți, care îi este deopotrivă sfetnic și mijloc de transport. Amintind de călătoria – plasată între real și oniric – a profetului Muhammad pe Burak la ceruri, de la Ierusalim, și întâlnirile acestuia cu profeții care l-au precedat în dorința de a afla unele răspunsuri, Bahadino se întâlnește, la rândul său, cu comunitățile întemeiate pe învățăturile acestora, însă deformate de evoluția lor instituționalizată, aducând astfel în actualitate, aluziv, tradițiile celor trei monoteisme cristalizate în ținutul său natal. Cu totul neașteptată este întâlnirea în sferele înalte nu cu o mare entitate spirituală, ci cu un robot, Miki, limitat în toate privințele, o sugestie a desacralizării lumii, ba chiar și a dezumanizării ei, care de altfel nemaifiind păstrătoarea tainelor divine nu mai este vegheată de îngeri celești, ci de un banal consiliu de securitate, cu toate metehnele lui omenești.
La finalul peregrinărilor sale, Bahadino realizează că răspunsurile mult căutate nu vin din afară, ci ele se află gravate în esența spirituală adânc ascunsă în firea fiecărui om. Așadar, nu se întoarce la ai săi cu o soluție de-a gata care să pună capăt neînțelegerii, urii mistuitoare, războaielor nimicitoare, ci cu un îndemn ca fiecare să-și întoarcă privirea către sine, către esențialul vieții, pentru a avea un trai tihnit sub zodia păcii:
«Îndepărtați gândurile rele! Dați frâu liber simțămintelor! Mirosiți florile, bucurați-vă de minunea răsăritului! Oameni buni, stăpâniți-vă pornirile gâlcevitoare! Adeveriți că sunteți în stare să zburați sub cerul senin, fără nori și fără margini, să cântați cu pasările măiastre, să valsați cu peștișorii, să înfloriți în fieșce anotimp cu florile. Dați ascultare surâsului unui prunc, plânsului său, căci prunci ați fost și prunci veți rămâne! Uitați gândurile nimicitoaăe! Dați ascultare mai bine inimilor voastre doritoare de viață…».
Departe de limbajul închistat în clișee al cărților moralizatoare și mobilizatoare, povestea lui Salah Mahameed farmecă nu numai prin amplitudinea aluziilor la patrimoniul cultural arab, de mult integrat de altfel în cel mondial, ci și prin stilul captivant, prin plasticitatea și delicatețea imaginilor lesne descifrabile, prin verva depănării, toate acestea redate, de altfel cu mult har și în prezenta versiune în limba română datorată poetei Marilena Lica-Mașala.” – George Grigore
