După o premieră de succes pe 25 ianuarie 2025 și reprezentația din data de 9 februarie 2025, ambele jucate cu casa închisă, la Teatrul „În Culise”, spectacolul Regele desculț este programat luni, 17 martie 2025, ora 18.00, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” București – Sala Atelier (spectacol găzduit), marcând debutul național al acestei producții excepționale.
Această adaptare dramatică semnată de dramaturgul Constantin Venerus Popa, regizată de Vasile Toma și bazată pe cele mai cunoscute nuvele ale lui N.V. Gogol (Însemnările unui nebun”, și cu fragmente din nuvelele Mantaua și Nasul), împinge granițele artei teatrale printr-o viziune inovatoare și emoționantă.
Distribuția:
Ion Grosu – Popriscin
Raluca Jugănaru – Meggy/Sophie
Magda Băcescu – Aura Dan Mavra
Ștefan R. Apostol – Șeful de secție
Constantin Venerus Popa – Martorul
Traducere de Ion Grosu
Dramatizare de Constantin Venerus Popa
Coregrafia: Violeta Captari
Ilustrația muzicală: Stelian Muscalu
Costume și scenografie: Ema Șerban,
Regia: Vasile Toma.
Durata: 90 min.
Prezentare spectacol:
«Lumea privită prin prisma unui nebun», interpretat magnific de Ion Grosu, o lume developată chiar din interiorul «nebunului», cu ceea ce vede, aude, simte, gândeste și trăiește, într-o adaptare după trei nuvele de N. V. Gogol”. Toate trei pline de mister și balansând permanent între suprarealism, absurd, chiar realism și nu de puține ori asezonate cu un umor particular.
Trăirile unui bolnav psihic, cu toate halucinațiile, ideile delirante, sau tulburările de judecată, afectivitate sau comportament reprezintă o lume aparte, vie și reală pentru bolnav, dar plină de mister, teamă și chiar repulsie pentru ceilalți. Spectacolul ne arată lumea prin prisma „nebunului” Popriscin „developată” chiar din interiorul lui, cu ceea ce vede, aude, simte, gândeste și trăiește el. Chiar dacă noi, „normalii”, nu înțelegem calvarul zilelor unui asemenea bolnav, cu atât mai puțin avem dreptul să-l condamnăm sau să ne batem joc de el. Până la urmă și el este semenul nostru, este un OM, adică un univers. Cum să râzi sau să-ți bați joc de Univers când tu, de fapt, habar nu ai cine, sau ce ești cu adevărat?
Un spectacol de excepție, susținut de o distribuție remarcabilă
Adaptarea dramatică a lui Constantin Venerus Popa și regia semnată de Vasile Toma aduc un omagiu creațiilor lui Gogol, reinterpretând temele sale universale într-un context teatral contemporan. Decorurile minimaliste și simbolice, alături de o coloană sonoră originală și mișcarea scenică expresivă, creionează un univers care fuzionează realitatea cu oniricul, oferind publicului o experiență profundă și memorabilă.
„Regizorul Vasile Toma, actor la rându-i (dar nu și în această piesă), a reușit cu asupra de măsură să fie catalizatorul spectacolului. Iertată-mi fie adresarea în termeni de reacții chimice (profesia mea de bază va fi fiind o circumstanță atenuantă), dar chiar există similitudini între procesul de realizare a unei piese de teatru și cea de obținere a unui produs chimic. Se știe că sunt reacții care nu pot avea loc în absența unui catalizator.”
Ion Grosu oferă o interpretare magistrală a Nebunului, personajul principal, a cărui poveste tragicomică explorează alienarea și fragilitatea umană.
„Piesa de rezistență (la propriu și la figurat) a fost actorul Ion Grosu, a cărui interpretare aflată pe culmile cele mai înalte ale artei actoricești a reușit să ne «fure» pentru o oră și jumătate în lumea «nebunului” Popriscin. La Ion Grosu n-am văzut numai interpretare a unui rol (oricât de măiestrită ar fi ea), a fost acolo ardere, o dăruire totală, o „îmbrăcare în personaj” cum rar mi-a fost dat să văd. Gândul care mi-a venit urmărindu-i evoluția în acest rol de bună seamă solicitant, atât psihic, cât și fizic, a fost unul cu iz flaubertian, de parcă actorul, prin jocul său, ar fi declarat: «Popriscin sunt eu».
Raluca Jugănaru, într-un dublu rol impresionant, dă viață lui Meggy, o cățelușă simpatică, loială, extrem de vorbăreață, și pe Sophie, iubirea imposibilă a protagonistului.
„Diafana Raluca Jugănaru, o actriță versatilă în cel mai bun sens al cuvântului, schimbând cu ușurință stările, făcând slalom între personajul cățelușei Meggy și cel al intangibilei Sophie, un soi de vis neîmplinit al sărmanului Popriscin căruia aproape îi este interzis până și a visa, a adus un farmec aparte spectacolului, o rază de lumină abia întrezărită în atât de mult întuneric. M-a impresionat sclipirea ochilor săi, în care se citește fără urmă de îndoială bucuria de a juca.”
Magda Băcescu, o aduce la viață pe Mavra, singura persoană care împărtășește grija față de Nebun, și care aduce o notă subtilă de umanitate și empatie.
„Magda Băcescu a strălucit, dând măsura talentului său actoricesc în Mavra, un personaj aparent marginal, dar cu adâncă semnificație umană. Dacă Sophie e lumina care te orbește, apoi dispare de parcă n-a fost, Mavra e lumina care te încălzește, rămânând mereu aproape, ca un semn al stabilității în care te poți încrede în rarele momente în care lumea îți arată și cealaltă față a ei, mai săracă în asperități. Magda Băcescu a gestionat cu pricepere nu doar momentele de calmă duioșie, ci și pe cele cu iz umoristic atribuite personajului său.”
Ștefan R. Apostol interpretează cu intensitate Șeful de Secție, o figură grotescă ce simbolizează absurditatea autorității.
„Ce personaj apocaliptic a interpretat Ștefan Apostol în rolul Șefului de secție! Și de cât har e nevoie pentru a te transforma edificator din persoană amabilă care ești în realitate într-un monstru lipsit de empatie în fața seamănului tău! Deși rolul nu a fost mare ca întindere, a fost definitoriu pentru crearea tensiunii dramatice și pentru elucidarea contextului, iar actorul a fost cât se poate de convingător și de potrivit în rol. Nimic fals, nimic în plus, nimic în minus (afirmație care, de altfel, se aplică tuturor interpreților din spectacol), nicio îngroșare de tușe, nicio slăbiciune arătată în vreun moment.”
„Autorul dramatizării, Constantin Venerus Popa, a deținut și rolul martorului care, exceptând replicile din deschidere și din final, edificatoare pentru context, a fost un martor tăcut, un fel de oglindă a personajului principal, consemnând, urmărind, fără a empatiza, fără a se implica, fără a avea stări, așa cum, de altfel, trebuie să fie orice martor. Rolul fără replici nu e neapărat mai ușor, dimpotrivă, e o provocare pentru cel care-l interpretează, de a transmite cât mai mult, în cât mai puține cuvinte sau deloc, provocare căreia domnul Popa i-a făcut față cu succes.”
Adaptarea dramatică a lui Constantin Venerus Popa și regia semnată de Vasile Toma aduc un omagiu creațiilor lui Gogol, reinterpretând temele sale universale într-un context teatral contemporan. Decorurile minimaliste și simbolice, alături de o coloană sonoră originală și mișcarea scenică expresivă, creionează un univers care fuzionează realitatea cu oniricul, oferind publicului o experiență profundă și memorabilă.
„Regizorul Vasile Toma, actor la rându-i (dar nu și în această piesă), a reușit cu asupra de măsură să fie catalizatorul spectacolului. Iertată-mi fie adresarea în termeni de reacții chimice (profesia mea de bază va fi fiind o circumstanță atenuantă), dar chiar există similitudini între procesul de realizare a unei piese de teatru și cea de obținere a unui produs chimic. Se știe că sunt reacții care nu pot avea loc în absența unui catalizator.” (Florentina Loredana Dalian, UZPR).
Mărturii de la premiera din 25 ianuarie 2025
„Regele desculț este o dovadă a potențialului artistic extraordinar al echipei de actori care și-au asumat acest maraton artistic, sub bagheta și viziunea de excepție a regizorului și actorului Vasile Toma.” (Movienews.ro)
„Tuturor ne-a indus starea de bucurie generată de un spectacol bun, de calitate, care ne aduce gânduri noi, ieșind din ziua de azi.” (Badea Octavian)
„Superb spectacol, unitatea echipei, joc de excepție și adaptare bună și originală.” (Maran Andrada Ingrid, avocat)
„Felicitări! Un spectacol minunat, actori de prima clasă, o punere în scenă deosebită!” (Liliana Badea, poetă)
„Am văzut, am primit un cadou. Piesa grozavă, actori extraordinari, regie superbă! Felicitări! Este grozav să vezi lucrurile de vârf! Chiar este o piesă de succes!” (Tudor Ciobotariu, poet)
„De un dramatism fantastic!!! Foarte veridică tema!!! Câți oameni neînțeleși sunt în jurul nostru!!!! Interpretul, pentru mine, a fost extraordinar!!! Cu trecerile de la o stare la alta, de la realitatea înconjurătoare la început, la «nebunia» din ce în ce mai pregnantă, iar la final cu revenirea la cruda realitate, la chipul mamei care îl aștepta!! Poate exagerez dar doar în Regele Lear am mai văzut această „nebunie”!!!! GOGOL!!!! Felicitări întregului colectiv !!!!! Cred că va trebui să treacă ceva timp să mai pot merge „liniștită sufletește” la un alt spectacol!!! MULȚUMESC!” (Un spectator)
„Spectacolul prezintă lumea, dar nu o lume normală, ci una simţită şi văzută de un nebun. Ca remarcă intens transmisă ar fi cea cum că asupra unui bolnav, nebun în acest caz, se poate aplica forţa fizică, cea a cuvântului, cea a sentimentului, iar el este văduvit de faptul că ar putea riposta.
Stă, primeşte şi nu se revoltă făţiş, spunându-şi ofurile doar în spatele celor care-l asupresc şi nu-l aud, întrucât frica îl domină şi-l conduce ca pe un nesimţitor. Cam aceasta este tema de faţă în această piesă regizată de Vasile Toma. Să nu uităm totuşi că Gogol rămâne Gogol şi piesa se ridică la nivelul lui.
De remarcat prestaţia de excepţie a personajului principal, nebunul, actorul Ion Grosu. Fără să greşesc aş spune că acesta ar putea fi rolul vieţii lui. Toţi ceilalţi actori i-au ţinut piept, susţinându-i nebunia, jucând cu dăruirea cuvenită piesei.
Spectacolul, în afara halucinaţiilor, a derapajelor de la realitate, a nevoilor de afectivitate, a trăirilor în contradictoriu, este asezonat cu mister, umor pe alocuri, puţină dragoste şi o căţeluşă vorbitoare.
Nu voi devoala mai mult, pentru că aş recomanda piesa spre vizionare şi atunci n-ar mai fi interesantă celor care şi-ar dori s-o vadă. Prin urmare, mergeţi la teatru, cei care au muncit, vă aşteaptă!” (Aura Dan, „Convorbiri literar-artistice”, Anul VIII, nr. 44)
Un spectacol care transcende granițele timpului și spațiului
„Regele desculț” este o explorare profundă a absurdului existențial, o poveste despre fragilitatea umană și despre lupta continuă de a găsi un sens în mijlocul haosului. Teatrul „În Culise” vă invită să descoperiți această producție remarcabilă și să vă alăturați aplauzelor care au consacrat-o deja.
Pentru bilete și informații suplimentare, vizitați pe pagina oficială a spectacolului, https://www.facebook.com/regeledescult/, pe site-ul teatrului www.teatrulinculise.ro, pe https://www.tnb.ro/ro/regele-descult, sau contactați-ne la contact@davidart.ro.
