Trei…
Cabotini melancolici și nu doar atât…
Un foarte inspirat observator al cabotinismului românesc scria așa: „Cea mai concentrată definiție a zilei noastre naționale și a felului în care ar trebui să o sărbătorim, dacă n-am fi doar niște cabotini melancolici, am auzit-o din gura unei bătrâne de 80 de ani, din Valea Morii, Maramureș (într-unul dintre episoadele inspiratei emisiuni «Izolați în România», a Ditei Dinesz): «Țara trebuie să se îngrijască amu de oameni, nu ei. Mai demult s-o îngrijât oamenii de țară șî i-o pus ce i-o trebuit»”.
Cabotinii melancolici au ceremoniile lor care par private și false, au serbările lor, ei scriu texte mistice precum acest comunicat al Arhiepiscopiei Tomisului, care începe așa: „Conform scrierilor teologice şi istorice, Sf. Ap. Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. şi s-a oprit cu ucenicii săi aici.” Poate ne arată vreun cirac al sfântului de la Marea Neagră sursa înălțătorului adevăr de mai sus… Respirații de cabotini melancolici, cu aerul sărat al mării plină de valuri agitate, nu-i așa? Cum s-a spus cândva, „vrând să fie peste tot, nu-s nicăieri”…
Cabotinul (melancolic sau nu) este un personaj lipsit de imaginaţie, încalcă sistematic legea, suspectează până şi familia, dar ştie să ungă mecanismul corupt al puterii, nu întotdeauna vrea o funcţie prea înaltă, nici nu ar putea să ajungă ușor la ea. El vrea o dregătorie la nivel mediu, care să-i confere avantaje materiale şi, mai ales, iluzia că este un mic dictator.
A devenit cabotin atunci când i s-a cerut adaptarea la schimbare. Este adesea uşor incult şi într-atât de orgolios încât, în paranoia sa, se simte permanent persecutat, copiat, plagiat. Și trăiește aşa cum vorbește, prin fals şi minciună, ficţiunea din capul lui o ia drept realitate și nu se revoltă, pentru că știe că o duce bine.
Scria un istoric de azi că întotdeauna anumiţi oameni au avut slăbiciunea de a demonstra că sunt inteligenţi sau intelectuali, în ciuda evidenţei care îi arătau drept mărginiţi, vanitoşi. Pentru a umple golul de inteligenţă nativ, ei vor să se acopere cu un certificat oficial. Impostura lor primește o adeverinţă, înseriată şi ştampilată. Aceşti veleitari agresivi se regăsesc în societatea românească, în ministere, instituţii publice şi institute culturale. Adică peste tot, în cotloanele puterii…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
