Știri: Un teatru plin de viziune – Cehov: „Unchiul Vanea” (16 iunie 2021, Budapesta)

19
unchiul vanea

logo rubrica imago leviathan.roMiercuri,16 iunie 2021, între orele 19.00 – 22.00, Unchiul Vanea, unul dintre spectacolele cu cel mai mare succes ale Teatrului „Bulandra” din București, va putea fi urmărit în Sala mare a Cinematografului Uránia din Budapesta, și online, prin pagina https://online-uranianf.jegy.hu. Spectacol în limba română, cu subtitrare în limba maghiară.

Distribuția: Victor Rebengiuc (Serebreakov), Ana Ioana Macaria (Elena Andreevna), Coca Bloos (Maria Vasilievna Voinițkaia), Horaţiu Mălăele (Ivan Petrovici Voinițchi – „Unchiul Vanea”) Andreea Bibiri (Sonia), Cornel Scripcaru (Doctorul Astrov) Ionel Mihăilescu (Teleghin), Demeter András István (Un argat), Mariana Mihuţ (Dădaca Marina). Regia: Yury Kordonsky. Regia pentru studiourile TVR: Gini Ignat. Adaptarea textului în limba maghiară: Darvay Nagy Adrienne.

Spectacolul Unchiul Vanea, în regia lui Yuri Kordonsky, invitat și la Budapesta în luna martie a anului 2004, este considerat a fi unul dintre cele mai de succes spectacole de teatru ale prestigiosului Teatru „Bulandra” din București, foarte popular de altfel și în Ungaria, iar spectacolul acesta, după cum scria pe atunci Borbála Sebők în revista „Színház”, „a generat o armată de fani, mulți considerând acest spectacol – realist la bază, ce înglobează atât stilizări, cât și o gamă extraordinară de instrumente artistice – cea mai puternică montare a anului”. Inițial pusă în scenă în anul 2001 și recompensată în timp cu numeroase premii, această producție reprezintă unul dintre cele mai longevive și populare spectacole ale Teatrului „Bulandra”. Înregistrarea pe care v-o oferim acum, în regia semnată de această dată de Gini Ignat, a avut loc în anul 2014, în studiourile TVR, la 13 ani de la premiera oficială. Regizorul rus Yuri Kordonsky, cel care regizase varianta originală, acum stabilit în America, a montat de mai multe ori și pe scene din capitala Ungariei, fiind bine cunoscut publicului maghiar.

Unchiul Vanea este tragicomedia vieților în huzur, fiecare personaj ratându-și cumva existența și cum nimeni nu este capabil de schimbare, se încearcă acoperirea propriei „drame” printr-o serie de minciuni frumoase. La câțiva ani de la moartea primei sale soții, profesorul Serebreakov (Victor Rebengiuc), care locuiește într-un oraș îndepărtat, își vizitează moșia de la țară alături de cea de-a doua soție, frumoasa și atrăgătoarea Elena Andreevna (Ana Ioana Macaria). Aici locuiește Sonia (Andreea Bibiri), fiica primei sale soții, și fratele acesteia, „Unchiul Vanea” (Horațiu Mălăele), cel care, până de curând muncise plin de entuziasm alături de Sonia, pentru ca, prin veniturile rezultate din moșie să îi fie de ajutor mult admiratului și îndepărtatului profesor. Cu toate acestea, simpla prezența fizică a lui Serebreakov va face să se declanșeze o serie întreagă de procese care vor îndepărta, pentru o clipă, vălul de pe minciunile existențiale ale fiecăruia, evidențiind tragi-comedia existentă chiar și în afara tragismului. În final, toată lumea se întoarce izbăvită în propria temniță, potrivit ticluită.

În mijlocul scenei, un pavilion solitar, cu ferestrele sparte, ridicat peste apă, a cărui singură punte care îl leagă de pământ îi va fi înlăturată de către Vanea, la sfârșitul spectacolului, în contrast cu vorbele Soniei. Locuința anexă devine locul de desfășurare, luând astfel locul căsuței stereotipe, de țară. Comedia inutilității ia locul tristeții dulce-amărui și al sufletului patetic rusesc. O floare artificială a decăderii. Oameni de rezervă, jumătăți de talente irosite. Ar fi ieșit poate din mine un Schopenhauer sau un Dostoievski, spune, în piesă, unchiul Vanea. Compoziția spațiului ne transmite că replica nu oglindește adevărul. Nici măcar nu putem vorbi despre un univers al iluziilor pierdute, pentru că aici nu mai rămâne nimic de pierdut”, scria Csaba Horváth în cotidianul „Heti Válasz”, făcând referire la spectacolul invitat la Budapesta, rezumându-și astfel impresia: „Rar i-a fost dat celui care a urmărit acest spectacol să trăiască o experiență teatrală de acest nivel. Scenografia Elenei Dmitrakova este una de excepție, actorii nefiind îmbrăcați în haine civile ci, mai degrabă, în costumele dezordinii. Decorurile renunță să mai dețină funcția de ilustrație vizuală, devenind mai degrabă un decodificator al întregului spectacol. Atunci când în fața pavilionului Vanea se adăpostește sub o umbrelă, singurătățile claustrate, îmbibate de ploaie se conectează și în plan vizual. […] Distribuția spectacolului este una de excepție, Horațiu Mălăele fiind remarcabil în rolul personajului principal.

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.