Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Cineva pentru clipele de tandrețe” de Florika Waltère

36
dialog proza florika waltere

logo rubrica stress & the cities– Ce i-ai făcut de-i așa de înnebunit după tine? – Ți se pare, așa e el, papillon [fluturaș]. – Cunoaștem asta, totuși de tine prea îmi spune des că ești „belle et élégante” și mă întreabă care-i viața ta. – Ah, elegantă! Exagerează. – Dacă te-nțolești ca la București! – Eu îmi temperez stilul bucureștean, ca să nu mă dea nemții afară de la serviciu de prea pusă la punct, iar el zice că sunt șic. – Vezi bine că francezului îi place! – Dacă pe mine mă găsește așa, atunci londonezele cum or mai fi? – Noroc că la table ronde a noastră [la masa rotundă] londonezele vin rar și nu vorbesc assez bien [suficient de bine] ca să-ți facă concurență. – Să știi că francezul a învățat turele British Airways pe care zboară ele! E simpatic el că face complimente doamnelor, dar fii, te rog, discretă în ce mă privește… Nu e căsătorit? – Se pare că are un mariaj liber și copii mari… Data trecută i-a dat un pupic pe umăr englezoaicei, așa din simpatie. Ea, fata, s-a simțit flatată! – Te pomenești că-l apucă gesturile protectoare și cu mine, așa, din simpatie, fără acoperire. Or, pentru public chestiile astea spun multe… despre nimic. [pauză] – Între noi fie vorba: tu poți să afli în particular dacă e și viril, nu numai curtenitor și bon viveur… Și-mi spui și mie!

– Știi tu, ma chère, în 25 de ani de mariaj am construit o casă, am crescut copiii împreună, ne cunoaștem, ne respectăm, dar ca să spun așa, „on a fait le tour” [am parcurs ciclul complet] – Ah bon! [așa carevasăzică] Sunteți totuși în plin ciclu familial, în câțiva ani urmează nepoții… – Ah, nu! Am stat de vorbă și ne-am înțeles: ea își duce viața ei, eu pe a mea, și conlucrăm în chestiunile legate de copii. [pauză] Ea mi-a spus că nu mă mai iubește ca-nainte. [pauză] Chérie [dragoste], eu caut pe cineva, pentru clipele mele de tandrețe și pentru… bucuriile care vin cu ele. [pauză] – Ai cumva intenții de tatonare cu mine? – Da, te tentez să te autodivulgi! Exerciți asupra mea o atracție… indiciblă. Totul la tine mă interesează, de fapt mă fascinează. [pauză] Te pot ține de degete, da? Îmi spui ceva, te ascult atent, mă gândesc la ce-mi spui și pe urmă nu mai știu ce mi-ai spus. Gândurile mele merg adânc, merg sub pielea ta. De unde îți vine șarmul? Vreau să aflu. – Mon cher, iartă-mă, ia puțină distanță. O ții într-o șușoteală erotică încât mă jenez de chelnărul care ne servește. Nu mai suntem adolescenți! – Ha-ha-ha, asexuații de azi habar n-au de giugiuleli și rafinamente, ăștia sunt ”cool” din naștere! [pauză] Spune-mi, chérie, care e viața ta? [pauză] – Ha-ha-ha! M’sieur, nu s-ar spune că sunteți discreția întruchipată! –  Cine nu întreabă, nu află, chérie. Tu mă interesezi sincer! [pauză] – Am mai multe perechi de vieți, două câte două scindate și fără comunicare între ele: dinainte și după emigrare; prima meserie în Est și a doua meserie în Vest; înainte și după ce s-au născut copiii. [pauză] Chiar și cele trei vieți dinainte nu au legătură între ele: într-un fel eram în familie și între prieteni și altfel eram la serviciul meu dirijat de sindicatul socialist… Iar în Vest, Doamne ferește să scap câte ceva la job despre viața particulară, mai mult decât starea civilă, câți copii am și când trebuie să plec cu ei în vacanță… [pauză] – Nu-i rău, chérie! Ai trăit deja șase vieți! – Ai făcut bine socoteala. – Când vei încheia aceste capitole, cu succes, cum văd eu bine, nu vrei să…? [pauză]   – Tu vorbești de planuri de viitor? – Da! De un viitor simplu, în doi, chérie, lângă Marsilia. Am o casă frumoasă acolo. Eu mai stau doar câțiva ani în Germania. [pauză] – Aaa, tu crezi cumva că nu te vei plictisi cu mine, cu cele șase vieți pe care le am la activ, și îți imaginezi să îți sincronizezi o a șaptea viață cu mine!? Tu câte ai? – Am și eu câteva…  [pauză] – Și te imaginezi al șaptelea cer cu mine în fieful musulman de la Marsilia? – Mais non, chérie! Dacă ai să cauți cu lumânarea, oriunde vei găsi neajunsuri, și-n rai. Ai curaj! – În cele trei vieți ale mele prezente și paralele sunt obligată să am curaj! – Uite că n-ai destul curaj ca să-mi răspunzi. Ai… pe cineva? [pauză] – Am mai mulți și… n-am pe nimeni. Sunt… singură și liberă. Îmi iubesc libertatea! – Ah bon! [ce spui!/interesant!] Și eu în fond. Am ajuns la un pact cu soția. – Eu am copiii. Foarte aproape de mine. Pentru ei trebuie să fiu circumspectă. Nu numai pentru ei. – Ah bon! Ai mei sunt mari, nu le mai pasă de viața mea, își văd de viața lor. – Crezi tu că nu le mai pasă. Sau nu pui tu preț pe ce le pasă lor. – Îmi placi, mă pui în gardă! – Poți să mă pui și tu în gardă. Nu mă supăr, dimpotrivă! – Ah bon, chérie! În ce privește cum să ne petrecem timpul, prefer să merg pe ideile tale, sunt… proaspete. – Nu sunt… intempestive? – Deloc, chérie. Îmi plac inițiativele tale. Dar să conduc atâta drum până la Basel… fără calinerii? Crezi că merită deplasarea? – La expo ne vom îmbăta cu cele mai calde și mai amețitoare culori, crede-mă! – D’accord, merg pe mâna ta. Voi fi cuminte, promit!

– Uită-te pe șosea! – Eu mă uit pe șosea, iar mâna mea se uită la coapsa ta. – Ai mâini agile. – Ce gingaș mă mângăi pe mână, chérie… – E plină autostrada, fii atent afară! – Afară e frig, sunt 4°, și la tine în poală e cald, 40°. – Ai ajuns prea sus, bison! Ești hotărât ca un bizon! – Nu-s destul de sus, chérie, căci am dat de o barieră! – Exagerezi, e doar o jartieră! – Ooo, ce seducție… Îmi dai voie să-ți simt pielea 2 cm mai sus? – Sunt dezolată, bison, dar port colanți compleți, inclusiv jartierele. – Idioții, fabricanții de ciorapi! De ce complică ei lucrurile simple și bune din viață? – Nu te enerva, se fabrică și ciorapi sexy, pentru toate gusturile. – Am să-ți fac cadou dintr-aceia, chérie, dacă accepți. [pauză] – Ai muzică plăcută… e intimistă, șuierată, melopeică. E valul nou francez? – Tu faci muzica, chérie! Ești sensibilă și inteligentă ca Sapho, poetesa grecoaică. [pauză] – Te pricepi la ars amandi cu doamnele, bison. Cunoști bine cum să le iei, fără să pierzi prea mult timp. – Mai întîi trebuie să te cunoști pe tine, să fii sigur când dorești o anumită femeie și să știi cum să faci ca ea să se simtă admirată și dorită de tine, et bien dans sa peau. [să se simtă bine în pielea ei, să fie ea însăși] Unii bărbați simt dorința pentru o femeie, dar nu reușesc să-i transmită ei mesajul… Trebuie să știi când anume poți să-i spui că-ți place de ea și când poți să-i atingi mâna sau chipul… – Și dacă ratezi momentul propice? – Aici e-aici: ea simte că ai ratat momentul și o dezamăgești. – Și nu mai poți recupera momentul la următorul rendez-vous? Poate așteptarea îi întețește ei starea de expectativă, doară femeile se amăgesc cu visuri… – E frumos ce spui tu, dar nu cred! Dacă și ea te place și tu nu ești gata să prinzi momentul, ea intuiește că nu vei fi gata nici data viitoare. – Să fie oare femeile atât de sensibile? – Oh-là-là! Și-ncă cum! Tu ești în fruntea lor, chérie, la capitolul ăsta! – N-aș crede. E atâta autoiluzionare în demersul sentimental-erotic, încât e greu să discerni iute adevărul despre partener. – Ah, chérie, dacă vei căuta numai certitudini, vei găsi în final… vidul.  – Sau poate esența, cu un pic de șansă.   – Tu ai găsit esența, chérie? Ești fericită? [pauză] – Daaa… fragmentar. – Voilà, chérie! Suntem amândoi în același punct: bine înfipți în viață, așa cum e ea, fragmentară!

– Expoziția a fost super – superbissimă! Merci, bison, că ai condus 400 de kilometri în jos și alți 400 în sus, ca să vedem niște tablouri încântătoare… Bonnard chiar că iubește femeile. Le iubește minuțios, când le picează cu atâtea tușe, nuanțe și lumini… Le plasează într-o feerie aurită… – Vino la mine astă seară! Te voi așeza și eu în lumină și în căldură! – Ah, nu, bison, la expo ai ațipit la soare ca un copilaș, nici nu m-am gândit că… pictezi și tu. – Te voi picta și re-modela cu mâinile goale! – Ei, cum vine asta? – Am putea face atâtea împreună! Atâtea nebunii și lucruri cuminți! – Pictură, muzică, la miezul nopții? Ce vrei să spui? – Te pot răvăși pe pat îndestulată și din nou înfometată… – Ah bon? – Te pot face să zbori, ținându-te pe umeri ca pe un avion suspendat… – Sună grozav ce-mi spui tu și-mi imaginez ceva… inimaginabil. Nu risc însă o decepție când mă vei confrunta cu realitatea? De ce să vin atunci? – Qui ne risque rien n’a rien [cine nu riscă nimic n-are nimic]. – Mă ademenești cu vorbe de duh franțuzești? – Nu. Cu fapte: am să gătesc ceva bun pentru tine, ușor și delicios, afrodisiac. Să te văd ce mai zici acum! – Ah bon! Je prends le risque [îmi asum riscul]. Dar nu acum, bison, te rog, suntem de 12 ore pe drum. Săptămâna viitoare.

– Am dormit împlinită ca și cum am fi făcut amor, bison, după voiajul nostru inițiatic și introspectiv. – Ai fost cuminte la wekend, chérie, fără mine? [pauză] E bine și-așa, cum vrei tu, mai lent. Ador și eu momentele care ne lasă cu amintiri delicioase, chiar dacă amorul nu este încă invitat la rendez-vous… dar se uită pe gaura cheii. – Mi se pare mie sau te plictisești nițel acum la birou, bison? Eu nu, chiar deloc. – Îmi place mult  jobul meu, dar acum mor de nerăbdare să te țin în brațe. – Azi termin târziu. Greu îmi e împovărată conștiința să te știu ars de dorință din cauza mea… Mâine însă, bison, plec de la birou mai devreme: mă duc la ședința de hipnoză la care mă trimiți tu ca să scap de fumat. Apoi, purificată și relaxată, mă las pradă ție, promit, poți să mă hipnotizezi după pofta inimii tale impetuoase.

– Voilà, am sosit în împărăția mea! – Oh-là-là! E frumos la tine, bison! [pauză] Dar vecinii se uită ce faci tu pe canapea… Vă faceți cu mâna? De ce n-ai perdele spre ferestrele de vis-à-vis? –  Chérie, suntem în Germania, în vecii vecilor nu le pasă vecinilor ce se întâmplă pe canapeaua mea! De fapt, n-am găsit perdele în formă de arc, dar spune și tu: nu-i mai caldă lumina tăiată de curbura geamului? – Ce spațiu amplu ai în living…  ca la expoziție. – Toate trucurile astea le-am bricolat singur, cu mâinile mele. – Respect! Te pricepi! – Și la uzină nu pot să stau prea mult la birou. Colegii mă știu: când e vreo problemă în producție, mă lasă pe mine să intervin la hale. Sunt mai mult pe teren decât la ordinator… – Scara asta în spirală unde duce? – Dormitorul e sus, sub stele. Am fereastră în plafon! Să te ajut să-ți scoți mantoul, chérie! Nu te mișca, te degajez eu. – Nu mă degajezi, mă încercuiești pe la spate! – Îmi spui când nu-ți mai place, da? Stai să văd cine sună la ușă! – Trebuie să deschizi neapărat când sunt eu aici? – Nu mă ascund de nimeni! [deschide] Bonsoir, voisin! [bună seara, vecine] Să vă prezint… La revedere…  – Vezi că m-a văzut vecinul în living, bison? A vrut să mă și cunoască! – El nu-i neamț. Îți mai torn un pahar?  – Nu, merci, nu vin, doar apă. – Ți-e teamă că pierzi controlul, chérie? –  Până va veni momentul să pierd controlul, vreau totuși să-mi păstrez acuitatea… Ar fi păcat să nu fiu prezentă cu tine până-n vârful degetelor. – Ah bon! Mă inciți… să nu te dezamăgesc.

– Ma belle, ești frumoasă, ai talia subțire și picioare lungi. – Tocurile alungesc. – Descalță-te. Ești înaltă și fără tocuri. – Nemțoaicele noastre de la table ronde sunt mai înalte. – Da, niște dulapuri fără proporție sau linie, nu fausses maigres [aparent slabe] delicate ca tine. – Tu ne curtezi pe toate, bison, cu textele tale sentimentale și ambigue. – Așa mă vezi tu? Aș dori să te convingi și de altă imagine a mea. – Te văd calin… ca pisica de teracotă de pe pervaz. Cine a modelat-o? – O vrei? Ți-o dăruiesc. – Merci, ce formă frumoasă i-a dat! Îți vine să o mângâi… – Mângâie-o tu pe ea și eu te mângâi pe tine. Tu ești calină! [pauză] Bem un pahar de vin?   – Merci, are buchet frumos.  – Îl am de acasă, din Provence. – Te duci des acolo? – Da, cel puțin o dată pe an, în concediu. Construiesc, bricolez, gătesc, îmi place să văd ce iese din mâinile mele. [pauză] – Poți să îmi dai un pahar cu apă? – Ce ai? Ești palidă și cam… rece. – Cred că am băut prea repede. – Lasă-mă să te masez pe încheieturile mâinilor… E mai bine? – Cred că trebuie să mă duc la baie. – E pe hol în dreapta, prosoapele sunt pe rafturi. Vrei ceva pentru stomac? – Nu. Cred că e din cauză că am băut pe stomacul gol. – Bine zici, iartă-mă, chérie: mănânci anghinare coaptă la aer fierbinte? Îi fac un sos de avocado și muștar… Am și o brânză proaspătă de capră, ca o cremă. Imediat le prepar, sunt obișnuit, mereu îmi gătesc singur. [pauză] Te-ai mai liniștit puțin? – După ce mi-ai spus meniul cred că… mi-e foame. Azi am sărit prânzul, căci „ardea” ceva înainte de predare. – Dă-mi picioarele să ți le masez puțin. După asta trec iute la bucătărie… Ce glezne fine ai. – E wellness pur ce îmi faci tu, bison. Merci!

– Bonami [prieten bun], unde zbori în clipa asta? Încotro porți visele mele pe aripile vântului? Ai fost adorabil duminică la concert! Cum ai apărut tu ca din întâmplare la casa de bilete și te-ai alăturat curtenitor prietenelor mele guralive. – Îmi doream să mă prezinți ca „mon copin” [iubitul meu] și nu ca pe un amic oarecare din grupul francez… – Oricum, ne-am bucurat toate de compania domnului arătos și atent. [pauză] Să nu fugi cu iluziile mele peste munți și peste văile înmiresmate de lavandă! Bisous, bon bison [te sărut] – Chérie, în week-end i-am avut pe toți trei copiii (majori) la mine, fiecare cu gusturile lui aparte. Nu-i ușor să faci pe plac la toată lumea. Mă bucur că revin luni la lucru ca să mă odihnesc. Motivul real să revin într-un suflet e că peste trei zile te strâng în brațe. [T’embrasse très fort.] – C’est bien comme ca, bison! T’es si vif! [e bine-așa, ești atât de viu].

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.