– De ce îmi întinzi cartea de identitate, my lady? Ajunge că te văd, nu-mi trebuie să te controlez. [pauză] Totuși… îmi iei o piatră de pe inimă: credeam că ești mult mai tânără. [pauză] Înțeleg, vrei și tu pașaportul meu: iată-l. [pauză] În fond ai dreptate: ne-am întâlnit doar de două ori și ne-am înflăcărat din emailuri. Trebuie să fii reticentă… cu un galben. [pauză] – Ufff, și eu mă temeam de același lucru. – De un chinez? – De un chinez galben, cu mult mai tânăr ca mine. – Vezi? Și-ai dat de un chinez albastru ceva mai bătrân. – Vezi? E bun la ceva controlul pașapoartelor… Ce mult umbli prin lume! [pauză] – E bun peștele? –Nu. E aproape rece, dar nu contează, ambianța e… fierbinte. – Mai vreți să știți și altceva despre mine, my lady? Sunt căsătorit de la începutul veacurilor, soția mea stă la capătul lumii, cam tot de-atunci, iar eu stau aici în mijlocul lumii, singur, de o veșnicie. Am doi fii legitimi aproape mari, prin lume, care au încă nevoie de banii mei. [pauză] – Și-ai mei: [pauză] sunt divorțată de-un car de ani și trăiesc în mijlocul lumii cu două fiice, părinți și prieteni. Dar fetițele mele nu vor să se facă mari niciodată, așa că vor avea mereu nevoie de mine. [pauză] – Acestea fiind clarificate, my lady, să-mi spui, te rog, ce grupă sanguină ai. Eu am zero. – AB. – Aaa, doamna are cea mai nouă și cea mai rară grupă de sânge. Ce… exotic! – Ce generos ești tu! Poți să donezi la toate grupele, în timp ce eu pot să primesc de la toate și nu dau la niciuna… I’m sorry! – Cheer up [bucură-te], în caz de accident pot să-ți fiu un servitor loial și să-ți donez din sângele meu. [pauză] – Dar de ce-ți spui tu T.T. [TiTi]? – Sorry, sorry, e D.D. [DiDi], dar noi suntem cam inapți să pronunțăm consoanele tari, amestecăm și F cu V și L cu R. [pauză] D.D. sunt inițialele numelui meu. – Ah, înțeleg: e DiDi de la… Double Darling pentru mine [dublu drag]. – Iar tu ești „Iubita mea”, am spus bine? – Ce satisfacție, DiDi, să ne cunoaștem de un an și să ne aflăm acum și identitatea! Nu-i așa? – Sunt happy, iubita, să știu în sfârșit cum mă cheamă și cine sunt. [pauză] Nici nu visam anul trecut că am se te pot ține de mână peste masă. – Visezi des? – Nu, deloc. A fost o excepție cu tine. [pauză] Te mișcai și vorbeai firesc și simplu… ca o regină. Ca și acum. – Vrei să spui că stau pe scaun și nu prea vorbesc? – Zâmbetul și ochii tăi vorbesc și-mi spun că… pot să te întreb dacă dorești să te duc acasă sau dacă vrei să vii tu la mine acasă, la un liqueur sau la un disc clasic. [pauză] Nu ne vede nimeni. N-am decât un vecin de palier, olandez, care stă mai mult în Olanda. N-avem camere de luat vederi decât la garaj. [pauză] Văd că eziți și-ți dau dreptate. [pauză] Știi cum putem face, dacă ți-e teamă că vine un cutremur, căci tsunami pe Dâmbovița n-are cum să vină, iar familia te dă pierdută: sună la o prietenă de încredere, dă-i datele mele și spune-i că o suni din nou mâine. Și mâine îi spui tu ce vrei.
– Îmi dai voie să te iau în brațe, iubita, când trecem pragul? – STOP, sunt prea grea! Ai văzut multe filme romantice? – Ești ușoară… I’m so happy… Are you happy? Ce disc să pun? [muzică] – Ce arme grele aveți la domiciliu, sir! Le folosești zilnic? –Yes, my lady, chiar și la miezul nopții, dacă vin târziu. Mă destind când mă antrenez: cu cât îmi încordez mai tare mușchii, cu atât mai bine simt cum mi se golește capul de presiune. Ține de ritmul meu zilnic. – Și azi cum te destinzi, DiDi? – Azi e sărbătoare, iubita: m-am antrenat de dimineață pe soare și acum te văd pe tine aici. [pauză] – Nu vrei să mă săruți, DiDi? [pauză] – Oh, yes, my lady, dar crede-mă e prea mult bine de-odată pentru mine. – Then next year? [atunci la anu’] – Nu face ochii ăștia, te rog. Mâine e și mai frumos, vrei să ne întâlnim din nou mâine? Vin să te iau de acasă, dar nu opresc în față, ci la capătul străzii din spatele blocului. La 7 e bine? Și mergem mai întâi unde vrei tu. [pauză] Unde vrei tu? Unde n-ai mai fost de mult și ți-e dor? [pauză] – La Snagov nu-i prea departe? – Great [grozav], vom vedea apusul de soare pe lac. E o terasă frumoasă acolo, iubita.
– Am așteptat ziua asta, iubita, ca un băiat care o așteaptă pe fata visurilor lui la primul picnic. [pauză] Când mi-ai răspuns la email, a înflorit pentru mine tot Bucureștiul. Când alergam pe alei vedeam numai figura ta și ochii tăi în spatele pădurii galbene de forsiția. – Nu vrei să ascultăm muzică, în surdină? – CD-urile sunt în sertarul de bord de pe partea ta. Alege tu. – E bine și clasic, DiDi? – Wow, intrăm direct în Boléro! – Pot să te țin de mână, DiDi? Riști să conduci doar cu stânga? [muzică] – Risc cu tine, iubita… Apoi au înflorit teii și când alergam pe alei, sub parfumul lor, îmi era și mai dor. – Simți cum ne trece muzica prin degete, DiDi, de la unul la altul? – Mai bine tac, iubita, și las mâinile noastre să danseze. [muzică] – Ce construcție futuristică au plasat aici în lanul de porumb… Știi ce-i asta, DiDi? – Sunt mulți baroni extravaganți la voi… – Parcă la voi în Hong Kong nu sunt!? – La noi sunt familiile vechi ale conglomeratelor industriale și bancare. Și-au câștigat respectul peste ani făcând din Hong Kong tigrul care este azi. Ca și în alte zone asiatice, care au o dinamică pe care nu vi-o puteți imagina în Europa de Vest, înțepenită cum e în propriul ei welfare supradimensionat [sistem social]. Oricum, România urmează calea ei originală, în frunte cu baronii locali, care-și rup între ei din activele țării ca dintr-o turtă, profitând de vacuumul legislativ al tranziției. – DiDi, dar la voi nu a început tranziția spre… comunism? – Niciodată! [pauză] Sau cel puțin nu în timpul vieții mele… – Și fiii tăi? – Ei sunt cosmopoliți: cel mare face deja un stagiu la Nanjing, în… China, iar cel mic studiază încă un an la Londra. Ca și cei doi copii ai sorei mele, care e căsătorită cu un britanic născut în Hong Kong. [pauză] Suntem relaxați că ne vom păstra autonomia față de Pekin, avem doar un tratat internațional puternic: one country two systems [o țară două sisteme]. – Și tu crezi că va respecta stăpânirea de la Pekin sistemul vostru democratic și capitalist? – Capitaliști s-au făcut și chinezii de 20 de ani încoace, ca să iasă din faliment. [pauză] Pentru democrație se vor lupta copiii noștri… – Tu crezi, DiDi, că ei se întorc acasă de la Londra, definitiv? – Sigur că se-ntorc acasă. [pauză] – Tu unde ești acasă? [pauză] – Acum sunt acasă cu tine, iubita, la București. – Și eu sunt acasă la București, cu tine.
– Lasă lumina aprinsă, vreau să te văd. – Ești sigur? Sora mea, care a fost mereu mare sportivă, râde de mine că doar în dungă mai pot să intru pe ușă. – Să n-o crezi, ea e geloasă că ești tu frumoasă. [pauză] Don’t be so shy, may I? You’re alright for a lady… [Nu fi așa rezervată, îmi dai voie? Ești cum trebuie să fie o femeie.] – Îmi place ce lent te miști, DiDi, cu încetinitorul. Cum îmi lași timp să-ți anticipez intențiile și gesturile. – Lasă-mă să te miros, iubita, frumos, prin toate văile, oile… pe toate colinele, linele…
Germania
