Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Escapadă franțuzească” de Florika Waltère

19
Vincent van Gogh, „Terasă de cafenea în Place du Forum din Arles, seara”, septembrie 1888
Vincent van Gogh, „Terasă de cafenea în Place du Forum din Arles, seara”, septembrie 1888

logo rubrica stress & the cities– T’es bel homme, bison. [ești bărbat bine] Cu profilul tău clasic, ferm conturat pe părul grizonant ondulat… Ai ochi scăpărători, când vrei ceva. Sau galeși, când lași să-ți scape nonșalant meșa rebelă pe ochi. Poți să rupi multe inimi. Ai hobby-ul bolizilor rapizi… În plus, cu „vorba dulce mult aduce”, ești de-a dreptul… periculos. – Oh-là-là, chérie, cred că mă placi și tu, nu-i așa? Ce minunat! Să savurăm momentele noastre! Și cuvintele noastre, chérie. Cuvintele sunt liantul vieții, între gesturi și nebunii sunt cuvintele tale care înaripează imaginația mea, și cuvintele mele care te fac să te simți bien dans ta peau. [să te simți bine în pielea ta, așa cum ești] – Știi cântecul lui Dalida, bison? „Rien que des mots”… – Cum să nu, chérie, e universal! „Doar cuvinte, din nou și-ntruna cuvinte, aceleași cuvinte.” [pauză] M-am gândit la ceva special pentru noi, chérie, și pentru prietenii noștri francofoni. – De ce și pentru ei? Eu sunt geloasă și vreau acel ceva special doar pentru noi doi! – O să-ți placă! Permite-mi și mie o inițiativă! – Sărman bison, care duce lipsă de inițiative! Ai dreptate, s-auzim, ai undă verde! – De jubileul mesei rotunde îi invităm pe amici la mine, m-am gândit doar la cei opt de bază… Eu pregătesc tot! Trebuie să-mi inaugurez și apartamentul! Îmi faci plăcerea asta? Mă onorezi? – Bison, dar nu te onorez deja? De ce trebuie să o fac și în public? N-avem nicio grabă. – Chérie, fă-o pentru mine! [pauză] – Bine.

– Ma belle, cineva ne-a făcut o poză frumoasă împreună. – Unde dară, că am fost peste tot numai în doi? – La stația de benzină unde am făcut plinul pe autostradă, în noaptea când am venit de la Basel. – Cine a făcut-o… de ce ți-au trimis-o? – Am plecat fără să plătesc. Când m-am suit în mașină, ei au făcut țac! – Nu se poate! – Nu poți să înțelegi, chérie? Mă-mbătasem cu gândul la jartiera ta, încât am uitat pur și simplu. Voiam să ajungem cât mai repede acasă. [pauză] Am plătit-o, gata, uită! [pauză] – Nu. Iartă-mă, bison, nu pot să înțeleg. Chiar deloc. Ah, te rog, nu mă privi așa de languros… – Ești furioasă, privești alb. Lasă-mă să te iubesc, acum! Pe urmă mă fac cuminte. [pauză] – Sună cineva la ușă, bison! – Nu contează, nu-s acasă. Nu aștept pe nimeni. [pauză] – Nepoftitul insistă! Vezi cine e și-i spui… că nu ești acasă! [pauză] – Hai să stăm liniștiți, chérie, până pleacă! [pauză] – Uite că nu pleacă după ce a sunat normal, ca omul, de două-trei ori. [pauză] Bison, e o femeie! Auzi că te strigă! Bate tare în ușă și strigă! Nu-i ajunge soneria. – Sunt dezolat, chérie, e soția mea… – Ești sigur că e ea? Nu căzuserăți la pace? – Eu da, dar uite că ea nu vrea să înțeleagă…

– Bison, trebuie să bat în retragere cu dineul tău de sâmbătă. Nu pot să vin. Sunt prima care regretă pasul ăsta, fiindcă știu cât înseamnă pentru tine. – Nu se poate, chérie, ce idee intempestivă mai e și asta? – M-am gândit mult, crede-mă! – Nu cred că te-ai gândit, dacă mi-o spui acum, în ultimul moment! După ce i-am invitat pe toți și am făcut pregătirile. Acum nu mai pot să contramandez… Ce s-a-ntâmplat? – Bison, nu pot să vin, acum ori altădată: risc prea multe cu indiscreția ta și cu precipitarea ta să afișezi o legătură între noi care nici nu există bine. – Cum nu există, chérie, când toate gândurile, timpul meu liber și planurile mele se-nvârt în jurul tău? – E minunat că suntem topiți unul după altul, bison, dar ce treabă au ceilalți cu asta? – De ce te iubesc dacă nu pot să te arăt? – Dar suntem prieteni în public, ca și cu ceilalți de la masa rotundă. Mai mult de-atât n-avem ce să oficializăm. Oficial ești cu soția! – Oh-là-là, ce anacronică-mi ești! – Oh-là-là, ce cocoș galic îmi ești: ai cloșcă acasă și alergi după puicuțe. – Aici e casa mea! Vezi pe altcineva în afară de mine aici? [pauză] La vie est belle, chérie! Hai s-o trăim din plin frumos, fără să ne pese de ceilalți! – De ce-i inviți atunci? De-asta ți-am spus așa de târziu, iartă-mă, ca să faci inaugurarea și dineul fără mine… E mai bine așa, crede-mă: nu vexăm nici familia ta și nici pe prietenii noștri. – Și eu ce să le spun, chérie, de tine? – Le spui că te-am refuzat din start, având o invitație anterioară din familie. – După ce i-am asigurat că vii și tu, să le spun acum că te-ai răzgândit, pentru că ți se pare ție că n-ar exista mare lucru între noi? – Și pentru noi e mai bine, bison: nu știm încă dacă ne potrivim. [pauză] – Nu face gafa asta, chérie! – De ce te pripești în halul ăsta, bison? Nu e sfârșitul lumii, nu plecăm niciunul de aici… în următorii cinci ani. Avem timp să ne cunoaștem. [pauză] Cred că… eu nu sunt în stare să trăiesc o pasiune în ritmul tău, bison. Cred că ție îți trebuie cineva mai vivace, mai provocantă… Poate mai trăsnită, poate fără copii? Care să se potrivească cu temperamentul tău tumultuos. [pauză]  – Ce-i aia femeie fără copii, chérie? Nici unui bărbat nu-i stă bine… Eu sunt patentat cu cei trei ai mei. [pauză] Când tu ești excedată de treburi, de ei sau… de mine, pot să mă joc eu cu ei. De ce nu mi-i prezinți? [pauză] – Te joci tu cu copiii mei puberi? Fii serios, sunt mai năzuroși și mai morocănoși ca o zi rea! Fugim învârtindu-ne care-ncotro, chiar de la „prezentări”. [pauză] – Ți-e frică… De viață ți-e frică! Ce ți s-a întâmplat până acum? [pauză] – Mi-e frică de nonșalanța ta! [pauză] – Nu-i acum momentul conturilor de… temperament! Să știi că încep să mă îndoiesc și eu, chérie. Aranjez totul de o lună, într-o transă de bucurie că te voi avea alături, iar acum îmi ruinezi toată plăcerea cu care am anticipat serata noastră… Îți promit că vom și dansa! – Dacă veți dansa, regret și mai tare, nu numai că te supăr pe tine. – Ah bon! Pardon, chérie: încerc să pricep de unde ți se trage schimbarea asta bruscă… Crede-mă, când un bărbat își ia timp să înțeleagă toanele unei femei, e un semn foarte bun pentru ei doi, înseamnă că m-am aprins, nu glumă! Nu face pasul ăsta lipsit de sensibilitate. [pauză] Vino la mine în brațe! [pauză] Chérie, niciun cuplu pe lumea asta nu se potrivește 100%, ăsta e un lucru sigur. Prea tânăr, prea în vârstă, prea scurt, prea gros, prea vivace, prea pămpălău, prea sensibil, trop con [prea lepădătură], și-așa mai departe, ca să nu ne mai legăm și de religie. [pauză] Vreau să știi, totuși, că de când suntem noi doi împreună, nu a mai existat altă femeie pentru mine… Iar acum, îmi dai un sentiment de eșec: de ce nu mă lași să-ți dovedesc că doi oameni care se atrag, un bărbat și o femeie, responsabili și fără obligații majore, pot să fie fericiți, fără să-și îngreuneze zilele cu griji contrafăcute?

– Te-am salvat sâmbătă seară: Francezul mă întreba unde stai, ca să-ți sunăm cu toții la ușă și să te luăm pe sus de-acasă, moartă-coaptă… Era în stare să ne salte în două mașini până la tine. – Cum de s-a răzgândit? I-ai certificat tu că nu-s acasă sau că mi-e rău? – Nu. I-am servit-o că ne va spune soțul tău din ușă una sau alta. Când a auzit cuvântul „soț” a rămas perplex și a făcut o figură așa de dezumflată, încât ne-am dat seama cu toții că dineul lui era de fapt pentru tine. [pauză] Gătește clasa întâi și știe să primească cu gust și cu antren, cel puțin noi ne-am distrat pe cinste. – Ai scos o minciună dură, deși salvatoare pe moment. [pauză] Totuși nu merita el să-l pui în șoc public! – De ce nu, mă rog? Să vadă și el cum se simte partenera într-o relație echivalentă cu a lui. De ce el, căsătorit, să zboare din floare-n floare, iar tu, single, să-i stai exclusiv la dispo? – Bine, dar i-ai servit o minciună gogonată! – El nu umblă cu minciunele? Îți convine? [pauză] – Nu. Ție ți-ar conveni? – Poate. Dar eu aș juca dur cu el… Eu nu mai am pe nimeni acasă de când s-a dus fiică-mea la taică-su, la București, ca s-o educe el mai bine. Așa că nu m-aș încurca dacă m-aș trezi cu soția lui la ușă. [pauză] El asta-și dorește: să se lămurească ea singură că s-a vărsat mariajul lor. – Și tu crezi că de-asta vrea el o relație… de paradă? [pauză] –  Mi-a spus-o mie sâmbătă în aparté, când și-a vărsat neconsolarea pe umărul meu. [pauză] –  Oricum, va trebui să-i dau socoteală pentru asta… Să nu mă creadă mincinoasă… Să-l consolez cumva. O să te scuz și pe tine. [pauză] – Nu știu ce intenții de perspectivă ai cu el. Ori vrei să continui ca una dintre escapadele lui senzuale, ori vrei să închei fără drept de apel. În cazul al doilea poți să rămâi la varianta mea. [pauză] – Poate ai dreptate, merci de intervenția… bine-intenționată. Am să mă gândesc cum o-ntorc cu el.

Peste doi ani
– Nu știai? Nu ți-a spus el? – Nu. S-a supărat pe mine din seara aceea… Am crezut că s-a plictist și de masa rotundă franceză… – Aaa, de mai bine de-un an… Și-a pus în cui job-ul lui à la James Bond pe mașinile Mercedes, zicea că nu mai cadrează cu vârsta. A și divorțat, în sfârșit, că demult se străduia să o agaseze pe nevastă-sa cu legăturile lui amoroase… – Îi plăceau schimbările de decor… – E treaba lui să-și aranjeze viața cum crede, cum se simte el bine! – El se simțea bine, nu și nevastă-sa, dar mă rog, menajul lor – treaba lor, dacă copiii sunt la casele lor. – Știi că el voia neapărat să se retragă la casa lui din… – Din Provence parcă, nu construia vârtos acolo? – Da, pe Coasta de Azur, la vest de Marsilia, foarte frumos s-a aranjat, l-am vizitat astă primăvară… – Ah, bon? Cum s-a… reintegrat la sânul patriei mumă? – Relaxat și jovial, cum e el, joacă boule și bea absint cu niște vecini neinteresanți. Știi cât de activ a fost, ca titirezul, 20 de ani în Germania… Acum gătește fin, à la francaise, și ecologic, cu produse locale. Mai face câte-o escapadă cu decapotabila la Cannes, Nisa sau Monaco… – Circulă pe șoselele alea magistrale pe care gonea Grace Kelly în filme… Bine face! Își umple deci timpul cu ce-i place. [pauză] Are pe cineva? – Nu, și de-asta cred că se plictisește în… provincie. E cumva însingurat. [pauză] M-a întrebat de tine. Hmm, nu i-ai ieșit din cap. Mi-a spus că nu i-ai dat timp ca dragostea voastră să înflorească sau să se ofiliească… Mai e și poet! Așa mi-a spus-o, înflorit. Era sezonul florilor. [pauză] – Atent din partea lui. Spune-i că și eu te-am întrebat de el și că mă bucur că și-a atins destinația.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.