Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Exclus! Altfel ne-ntrec indienii și pakistanezii” de Florika Waltère

56
florika waltere meci proza diaspora

logo rubrica stress & the cities– Credeam că pierdem matchul după repriza întâi. Cu 2 la 1 și cu galeria aia infernală a coreenilor. – Ar fi trebuit să ne facem reclamă mai bună ca să avem și noi mai mulți fani… – Savanta Yale a zis că vine cu gașca ei de fete… – Poate s-au dus din nou la un ceai. – Nu cred că-i stă mintea decât la oligarhul ăla care vine și o ia cu Porsche-ul de la școală… – Cine e rusoaica matematiciană, care vă dă clase la olimpiade? – Nu ne mai dă, de când o ia oligarhul… – Păi, nu o lua mereu tatăl ei? – Asta până anul trecut, acum a pasat ștafeta ăstuia mai tânăr…  – Hai, Italianu’, nu mai jeli după ea, poate e doar un moș bodyguard…  – Dragii mei, pot să știu și eu cât e de moș? – Are vreo 30 de ani… – Da, e cam moș pentru ea de 18… dar de ce nu se mai ține ea de mate? – E inegală, după cum o ia ăsta de la școală… când are soluții geniale, când se uită pe fereastră… – Oful lui Italianu’ este că nu se mai uită la el… – Italianu’, fă-te ghem acolo în spate că ne ajunge o mașină de poliție din urmă! Maxi, fă-te și tu mai mare pe locul din față!… [pauză] – Gata, a trecut, dar rămâi pitit acolo, Italianu’; nu am chef să-mi salte carnetul cu șase în mașină… [pauză] Guys [băieți], ați fost formidabili în repriza a doua, parcă aveați aripi la picioare! Parcă erau suporterii voștri coreenii… – I-ați văzut cum au venit cu toată comunitatea din școală și din afară? – Erau și tații lui cutare și cutare, ăia care stau la grătar și prăjesc frigărui când avem Worldfest [serbarea națiunilor]. – Cinste lor, știu de la fiu-meu că și la mate sunt grozavi… – Păi, dacă au o zi în plus… – Cum au o zi în plus? – Ei merg la școală și sâmbăta… – De când? – Dintotdeauna, sâmbăta merg la școala coreeană, unde fac mate, fizică și nu mai știu ce în limba coreeană. – Aaa, de-asta nu am văzut eu pe niciunul din ei la lan-party-urile voastre [Local Area Network, jocuri în rețea pe calculator]. – Nu le dau voie părinții. – Și vouă vă dau voie… [pauză] – Ați văzut că am ieșit campioni cu echipa mixtă UBI? – Dar cum v-a dat voie proful de sport? – I-a convenit și lui să-i antrenăm în pauza de prânz și pe cei de-a 11-a din echipa școlii; i-a trimis la finala de la Viena. – Și cum l-ați fraierit că sunteți toți dintr-o țară? – L-a amețit Maxi că au părinții lui o casă în Bahamas și că mergem și noi la el vara, așa că am fondat UBI, Union of the Bahamas Islands… – Aiurea, i-a convenit că am cooptat în sfârșit un american la fotbal, că Amis [americanii] dintr-a 12-a tot de fumat și de băut se țin… – Englezu’ și Olandezu’, ați fost măreți cu golul 2 și 3 din partea a doua… – Ne-ai trimis tu, Românu’, din centru pasele alea gigantice… – Să vă spun eu de pe bară: dacă nu-l aveați pe Americanu’ în poartă, vă mai băgau coreenii trei goluri… – Așa-i, Maxi, Maxi, hip, hip, hurra pentru Maxi, dulapul nostru! – Stați mai domol cu scandalul în spate, să nu-mi scape volanul din mână. Unde vă duc? La disco? – Nu, la film, în centru la Metropolis. – Dar nu vă luați niciunul carnet de condus, ca să scăpăm odată noi, părinții, de corvoadă? – Păi, până acum voiați să învățăm și acum când învățăm, ați vrea să avem și carnet de condus… – Hai, că am ajuns. Când să vin să vă iau? Dați-mi o oră mai umană, înainte de miezul nopții. [pauză] – La 1 e bine, mami? [pauză]. –Bine, la 1 sunt aici în față. – Te iubesc, mami. – We all love you, mami [toți te iubim].

– Doamna doctor, am făcut toate controalele imaginabile pe la doctori… m-au găsit clinic sănătoasă, dar n-am cum să fiu, dacă mă zguduie crizele astea la două-trei-patru săptămâni. Noroc că vin la weekend, altfel mă dădeau demult afară de la serviciu… Doctorița de casă m-a trimis la dvs. ca psihiatru… Cum, și fiul dvs. studiază la Londra, d-na doctor? – A studiat, nici un an, pentru că nu a mai rezistat. – ??? – A fost greșeala mea: l-am dădăcit mereu acasă și pe urmă l-am lăsat să se descurce singur, plătindu-i acolo, desigur, cele necesare. – Nu l-ați vizitat niciodată ca să vedeți cum s-a aranjat?   – Nu, și nici el nu a dat semnale între timp. Doar înainte de prima sesiune din vară, după care trebuia să predea și camera de la cămin, mi-a spus că nu mai rezistă. – Cu ce explicații, față de efortul dvs. financiar și față de efortul lui ca să ia note mari la bac? – Că sunt mizere condițiile din cămine și că britanicii sunt șovini în general și cu nemții în special. – Ar fi de înțeles, după război. Fiu-meu a găsit soluția să le spună că e român cu pașaport german… Vă mulțumesc însă pentru sfat, am să mă duc să văd ce-nvârte acolo.

– Mami, poți să-i dai lui Italianu’ niște bani, că i s-a furat portefeuille-ul în metrou cu toate actele și cu cardurile… – Cum s-a întâmplat, Italianu’?  – Mai întâi vă mulțumesc din suflet că mă luați cu taxiul, pentru că nici de metrou nu mai am bani. Și că mă invitați la masă, n-am mai mâncat de ieri. – Ei, cum, se poate? – Nu știu cum a fost, nici nu mi-am dat seama. De-abia când am ajuns la cămin am realizat…   – L-au furat abil gangsterii oligarhilor ruși… – Chiar așa, ce mai face rusoaica voastră olimpiană? – E și ea la Londra, la King’s College, la mate. Și pe cine credeți că-l are profesor? – ??? – Pe rusul care o lua de la școală astă primăvară. – Vedeți că nu era mașina lui papa și putea să-și ia un Porsche din banii lui. – Lăsați Italianu’ în pace, nu-l mai tachinați, e și-așa jumulit. – Ah, nu vă faceți griji, mi-a trecut… – L-a consolat o fată de aici… – Englezoaică din Londra? – Nu-i din Londra, dar studiază aici psihopedagogie; e dintr-o familie cu șase frați… – Și Contessina o place? – Mama a cunoscut-o când a venit aici și îi place de ea; zice că e ce-mi trebuie: e liniștită și mă aduce și pe mine cu picioarele pe pământ. – Dragilor, comandați ca la mama acasă, că nu se știe când veți mai avea ocazia! [pauză] – Cât îți trebuie, Italianu’? – 1000 de lire sterline? Vi le dă Contessina înapoi când sosiți acasă. – Uite aici 500 și mai scot mâine încă 500. – Italianu’, să nu joci din nou banii la ruletă! – ??? – Iertați-mă, am făcut un banc prost. Stați liniștită, acum îl gestionează englezoaica.

– Nu am mai auzit demult de colegul vostru german din Wiesbaden. Cel cu tatăl cu firma de aparataj medical. El pe unde este? – Nu mai e cu noi de la sfârșitul clasei a 11-a. – Dar unde s-a dus? Unde și-a dat bacul? – La un liceu german din Wiesbaden. – Aha, ciudat… De ce?  – Spune-i tu, Românu’. – Mami, e o poveste… neplăcută: l-au prins cu droguri și l-au exmatriculat. – Spune-i totul: s-a dus cu cocaină la un ceai ca să se dea mare la niște fete de la noi și una din ele l-a turnat la direcția școlii… – Era cumva după Paști? Când a trimis școala la toți părinții circulara că nu se admit droguri asupra elevilor, oriunde s-ar afla? – De el era vorba, dar nu au dat nume pentru că tatăl lui e mare și tare într-un partid. Tot tatăl l-a băgat în liceul german. [pauză] – Dar tu stai bine unde stai, Olandezu’? – Păi, cred că dintre noi trei cel mai bine stă Românu’, că și-a fabricat certificatul acela medical și a primit o chițimie cu duș și closet. Noi avem băile comune și tot căminul e… părăginit. – Cât plătiți? – Costă toate în jur de 600 lire pe lună, e o chestie de șansă dacă nimerești într-un cămin mai acătării, adică renovat în ultimii 30 de ani. [pauză]  – Era bine la mama acasă, nu? – Nu ne mai învârtiți cuțitul în inimă… – Dar voi v-ați gândit unde veți locui la anu’, când nu vă mai dau universitățile camere la cămin? – ??? – Este tragic, vă veți duce la examene de sub pod… – Ei, nu vă alertați, mai avem jumătate de an. – Dragilor, puneți-vă forțele la mijloc ca să căutați un apartament de trei camere pentru toți trei. Știți bine că studiouri decente de o cameră nu veți găsi. Iar noi nu vrem să suferiți, puișori…   – Păi, asta costă 3000 de euro… [pauză]. – Eu mă înham cu 1000 pe lună pentru fiu-meu. Vorbiți cu părinții voștri. Dar voi trebuie să căutați intens imediat după Paște. – Exclus! Suntem înainte de sesiune. [pauză] Altfel ne-ntrec indienii și pakistanezii.

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.