Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Protocol RAM desființare” de Florika Waltère

23
asociatie

logo rubrica stress & the cities– Știm de ce suntem aici și mă bucur că ne interesează pe mulți. Ca în toți anii, am încheiat f. bine: calitate, public, presă. – Atunci, ce vă vine să vă desființați? – Nu ați citit ordinea de zi? Nu avem urmași. – La Goethe-Universität ați avut 100 de spectatori. Pe ei nu-i interesează soarta asociației? – E simplu: au venit să se informeze și apoi să petreacă la bufetul RAM. – Doamna Preș, unii v-au ajutat. – Da, aceleași patru fete, pensionare. – Erau și tineri acolo. – Pe care nu-i interesează munca de asociație, cum nu vă interesează nici pe dvs. – Pe moment sunt ocupat, dar peste 4-5 ani mă voi dedica românilor. M-am născut român și voi muri român! – Domnule, nu sunteți membru, dar faceți vocalize patriotice. Fetele astea caută de trei ani membri care să le ajute măcar o oră pe săptămână. – Frau Facebook, care e situația cu anunțul? „Aveți undă verde la RAM, implicați-vă!”, care a stat toată vara la vedere? – Avem mulți friends. Însă aceștia se dau în vânt după glumițe sau după aur câștigat de români la concursuri internaționale. De RAM nu le pasă. – Arta, tânără prietenă, zi-ne de ce a stagnat arta la RAM anul acesta? – Nu m-am mai angajat fiindcă soțul meu are contracte scurte. – Așa e la toți IT-știi, în schimb câștigă bine. – Zi-ne și nouă: Arta, la palat, unde ți-am bătătorit noi calea, de ce ți-ai aranjat expoziția independent de RAM? – Ce-i rău în asta? Iată, acum vă invit pe toți, fiindcă îmi trebuie public.

–Trebuie să revenim la desființare. – Nu desființăm nimic din ce am construit românește. Doamna Secre, ați lucrat cu spor șapte ani. – Mă părăsesc colegii, care se simt sacrificați. – Sacrificați-vă mai departe! E pentru o cauză nobilă… sau reveniți la ROM. – Ce spui, dom’ne, nu ne-a dat ROM afară pentru că voiam să facem și acolo casa ca o floare? Ai uitat scandalul cu cei de la ROM, care se cramponau de banii primăriei?  – Dacă se dau bani, eu mă implic! – Lasă balcanismele, că nu ajungem departe cu ele în Germania. D-ta ți-ai fabricat diplomă falsă RAM ca să intri cu ea în USR. – Nu glumesc: ați fi avut voluntari, dacă ați fi prins două-trei mini joburi din miliardele care se dau pentru integrare. – Noi suntem deja integrați, dom’ne, nu ne dau ei bani pentru cultura română. Iar Secre și cu finanțista ar fi îmbătrânit la acte ca să justifice banii la primărie. – Dvs. ați citit scopul RAM din statut? Facem benevolat, nu bișniță.

–Doamna Preș, nu terminăm cu democrația asta, ca să hotărâm odată? – Copilași, ce frumos vă ambalați voi tardiv pentru cauză. Eu m-am făcut preș pentru voi, la mese-scaune, sortat gunoi, revizii, v-am dat diplome, că vă iubesc pe toți mai buni sau mai ne-buni. Deci: cine este contra desființării, adică vrea să se angajeze la voluntariat, să ridice mâna. [pauză] E clar, în unanimitate hotărâm închiderea RAM. – Eu vreau să ridic în slăvi munca acestor oameni minunați care ne-au servit etc. etc. – Înainte de a trece la ultimul „Eminescu”, vreau să vă spun ca Vice că am trăit la RAM o experiență excelentă! Oricum, totul are un sfârșit, chiar și asociația noastră. Poate această instituție germană, asociația non-profit a cetățenilor, este un model  pe cale de dispariție. Acum însă, la apogeul activității și imaginii RAM, putem să ne retragem, ca Greta Garbo, în plină glorie. Nime-n lume n-o să știe c-a fost greu sub pălărie. 

Germania

Arhiva rubricii Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe de Florika Waltère

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.