”Sub zodia coasei” de Daniela Șontică

1339
Daniela Șontică proză dragaica leviathan.ro

proza-scurta-leviathan.ro-logoDrăgăicile nu erau pentru noi totuna cu Ielele Nebunele, care luau gura celor care le răspundeau când strigau din văzduhuri și-i poceau pentru că au răspuns din neatenție unor duhuri. Nici sânziene nu erau. Pentru noi, cei de la munte, drăgăicuțele erau florile acelea alb-gălbui care înfloreau în iunie şi înmiresmau fâneţele. Ne făceam coroniţe din ele, şi din albăstrele, din garofiţe sălbatice, de toate culorile, din cicori, margarete și clopoței. Ca niște ape colorate se unduiau dealurile. Ierbarul ți-l completai cu mai mare ușurință, puteai alege din zeci de flori: gura-leului, trifoi, drob, frăsinel, lumânărică, suliță, în galben și mov, pătlagină, ierburi grase și lăptoase, osul-iepurelui, cioboțica-cucului, salvie, rochița-rândunicii, colilie, sipică, cimbrișor, izmă, urzică moartă, săbioare, buzdugani, barba-caprei, limba-soacrei, silur, nalbă, săpunăriță, scânteioare, păiuș, ceapă sălbatică, pătrunjel de câmp, crețușcă, lalea sălbatică, laptele-cucului. Și câte altele al căror nume nu-l știam, pe care îl știuseară cândva bătrânii, dar neîntrebați, au trecut ei înșiși sub ierburi, acelea înalte din cimitir.

Daniela Șontică
Daniela Șontică

Toate erau lăsate cu grijă să crească, ferite de copitele și de gurile vulpave ale vitelor și oilor, pentru ca floarea lor să fie luată la timpul potrivit, an de an, prin iulie-august. Deodată, fânețele muntenilor răsfirate pe fețe și văi, pe viroage și pe coame de dealuri scăpau de sub stăpânirea zumzăitoare a albinelor și intrau sub zodia coasei.

Cam pe la Sfântul Pantelimon, coasa era în toi. Flăcăii şi bărbaţii în floarea vârstei, dar şi câte-o vădană cu putere în braţe, acolo unde familia nu mai avea bărbați, porneau fâşâitul prin marea de ierburi.

Înmiresmatele vedeau acum că nu le-a fost de nici un folos umilinţa de toată vara când sărutau gleznele trecătorilor de pe cărări. Se lăsau acum muceniceşte la pământ, în brazde mustind de sevă.

Împrejurul satului, pe fânețele apropiate, veneau fetele mari, mamele şi bunicile, nevestele tinere cu pruncii așezați pe vreun preş la margine de postaţă, pe la umbră neîncepută de pruni, să aștepte până cosașii își terminau treaba. Cel mai adesea, ei erau tocmiți din vreme și mergeau cu stăpânul locului cu tot, dis-de-dimineață, prin îndepărtatele locuri, uneori și la câțiva kilometri, acolo unde moștenise fiecare suprafața lui de teren. La Gol, la Dumbravă, pe Podu Scoarței, pe Gârlă, la Grădină, la Coca, pe Dealul Ciufului.

Faneata flori de camp daniela șontică

Bărbații coseau de dimineață până seara, ascuțindu-și coasa din timp în timp, cu gresia sau îi băteau gura pe fier, după ce o udau de-cu-seară să nu joace în tocul ei. Femeile veneau cu mâncare la prânz. Oala cu ciorbă de curcan, de găină, de păstăi cu lapte, brânză, ouă fierte, carne și cârnați de la gârniță, pâine făcută în casă sau mămăligă învelită în ștergar. Dacă era post și oamenii îl respectau le duceau bucate de post, dar era cam greu la coasă cu așa ceva. Mizilicul îl luaseră cu ei de dimineață, iar pe la 10, la umbra vreunui pom sau, după noroc, a vreunui stejar, mâncau. Unii fumau, alții nu, dar toți trăgeau câte o țuică, pentru recăpătarea puterii. Circula un fel de glumă pe care am auzit-o de la cosașii noștri care aveau chef de povești într-o seară, după ce răpuseseră fânul de la Coca. Se zicea că femeia cutare din sat i-ar fi îndemnat la plecare pe cosașii tocmiți să muncească bine și cu tragere de inimă că seara avea să-i aștepte cu o gustoasă ciorbă de berbec cu cornul întors. Au muncit bieții oameni, dar polonicul muierii viclene a descărcat în castroanele lor o biată ciorbă de bostan cu lapte, bună de altfel, dar nu la fel ca aceea promisă.

După ce era pus la pământ, fânul aștepta câteva zile să se usuce și urma să fie strâns. Apăreau furcile mânuite de braţe vânjoase ce făceau din brazde pale şi din pale clăi ce se avântau spre căruţele doldora de fân, încrosniat pe grătare mari de lemn, înalte cât casele, de pe care stăpânii, cu frişca în mână, îndemnau boii ori vacile înjugate. Copiii greblaseră locurile, nelăsând nici un pai risipit. Comoara de pe dealuri era transportată în ogrăzi și era aranjată după algoritmi locali în căpițe, prin curţi, grădini și fânării.

În lunile de vară tot satul era îmbălsămat. Mintea mea de copil vedea în proprietarii de fânețe și căpițe niște anonimi și involuntari posesori de ierbare. Se părea că nici o boală nu le-ar mai putea beteşugi vreo vită când atâtea ierburi parfumate, păstrate savant și atât de simplu în același timp, le hrăneau peste iarnă. Mă miram că imensele rezervoare de plante medicinale din fânării erau numite cu banalul cuvânt ”nutreţ”.

Bătrânii mai cunoșteau valoarea elixirului din clăile aromitoare. Când reumatismul îi clocoteşte din nou prin ciolanele vechi de zile, baba – cum îi zice Şerban nevestei sale, deși ea e mai tânără decât el cu 13 ani – se porneşte pe fiert apă cu fân, umple hârdaiele cu leacul obținut, luat de la gura vitelor, îl înmoaie pe bărbat bine de tot, până îl vede toropit de vise. Aşa e de fiecare dată. Moşneagul se vâră în fiertură, numai capul i se mai vede afară din hârdăul pe care l-a cumpărat din târg de la Dogari, şi aţipeşte sub ciupiturile plăcute ale infuziei. Îşi aminteşte de năzbâtiile copilăriei de demult, când alerga cu picioarele goale prin ierburile înalte spre cireşii copţi de pe Podu Scoarţei, apoi spre viţelul care intrase pe locul vecinului, ştie de parcă a fost ieri momentul când a trecut în fuga mare răzorul spre firul limpede al Pecinegei, cu gândul de a se scălda şi când nişte codane obraznice i-au furat hainele de pe mal. Ca-n ”Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă, le povestea el nepoţilor, dar nu prea îl credeau ei, toţi îi spuneau că le-a citit în carte. Bătrânul moţăie acum sub vraja veche, dar şi de la aburii fânului fiert. Parcă nu-l mai doare nici un os. Deodată, sare în picioare cu sprinteneala de la 10 ani. ”Pârliţii aştia mici mi-au furat hainele!”…

Vezi arhiva rubricii Proză scurtă

Vezi și: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.